Prima pagină » Magazin » Mașinăriile lui Leonardo Da Vinci. Marile invenții ale sale care au devenit realitate abia după 400 de ani. FOTO

Mașinăriile lui Leonardo Da Vinci. Marile invenții ale sale care au devenit realitate abia după 400 de ani. FOTO

Leonardo Da Vinci este una dintre cele mai recunoscute personalități ale culturii noastre. Acest lucru se datorează în mare măsură spiritului său artistic și a minții care este considerată de mulți istorici „înaintea timpului său". Cea mai cunoscută operă a sa este Mona Lisa, dar pe lângă aceasta, Da Vinci s-a remarcat prin polivalența și diversitatea activităților sale. Lucru oarecum normal pentru era sa, dar spre deosebire de contemporanii lui, și-a folosit inventivitatea nativă în toate domeniile pe care le-a abordat. În afară de deprinderile artistice, precum sculptor sau pictor, a fost și anatomist, filosof natural și inginer, domenii în care a produs lucruri remarcabile.

Născut în 15 aprilie 1452, în Amboise, Leonardo Da Vinci a avut rădăcini modeste, fiind fiul ilegitim al unui notar și al unei femei de la țară. Datorită talentului său artistic, arătat de la vârste fragede, la 15 ani a fost trimis în Florența. Acolo a fost ucenicul lui Andrea Del Verrocchio, care era foarte bine văzut în societatea italiană.

În 1499, când a izbucnit războiul, Da Vinci era deja un artist cunoscut. Acesta a fugit în Veneția acolo unde a fost arhitect militar și inginer. Deși filosofia sa de viață era una pacifistă, nu putea refuza o muncă plătită, mai ales în acele vremuri grele.

Astăzi, unele invenții ale sale sunt interesante, având în vedere curenta aplicabilitate a lor.

Tancul

Această mașină de război proiectată de Da Vinci este una dintre cele mai interesante, și, cel puțin pe hârtie, ar fi putut juca un rol important pe câmpul de luptă. Mașina era circulară, dându-i posibilitatea să aibă o rază de acțiune de 360 de grade. De asemenea, suprafața era înclinată, cu un „blindaj” de oțel, iar proiectilele aveau marea șansă să ricoșeze sau să nu penetreze suprafața tancului. Problema majoră era deplasarea, fiind o mașină grea, iar faptul că animale de tracțiune precum caii nu reacționează bine în spații strânse, l-a condus pe Da Vinci să apeleze la forța umană pentru deplasarea vehiculului. Era nevoie de opt oameni pentru mișcarea acestei mașinării. Totuși, viteza ar fi fost foarte mică, într-o eră în care viteza oferită de cavalerie era esențială în orice armată.

A fost nevoie de locomoție mecanizată pentru ca acest principiu să funcționeze. Este interesant că această idee și-a găsit utilitatea 5 secole mai târziu, când în 1915 britanicii au inventat primul tanc autentic din istorie, Mark I.

Elicopterul

Aceasta este o altă invenție cu mult înaintea timpului. A fost proiectat în 1593, cu 450 de ani mai devreme față de primul elicopter funcțional inventat. Elicea principală avea un diametru de 2 metri. La fel ca în cazul tancului, Leonardo a trebuit să se bazeze pe forța umană pentru a o mișca. Era nevoie de doi oameni care să stea în centrul platformei circulare. Rotirea elicelor ar fi trebuit să propulseze mașinăria. Lucru care nu s-a produs, din cauza forței extrem de mici. Nici măcar forța de propulsie oferită de motorul cu aburi nu a fost capabilă să ridice un obiect în aer. Abia în 1933 a fost produs primul elicopter funcțional, după câteva decenii de experimente și prototipuri mai mult sau mai puțin reușite care foloseau motoare pe bază de combustibil fosil.

Deși acest proiect nu a avut în vedere aplicabilitatea militară, este important pentru a înțelege felul în care mintea lui Leonardo Da Vinci funcționa, intersectând observațiile sale din natură și încercând să ofere o aplicabilitate în proiectele sale.

Mitraliera

Unele dintre cele mai mari probleme ale armelor care foloseau praf de pușcă a fost timpul mare de încărcare. Ideea lui Da Vinci, folosind o armă cu mai multe țevi, putea contribui la rezolvarea acestei probleme. Proiectul lui Leonardo avea 33 de țevi dispuse pe trei rânduri a câte 11, montate pe două roți pentru mobilitate.

Citește în continuare pe Descoperă.

Autor