La 4 ianuarie 1999, peste 15000 de mineri ai Companiei Naționale a Huilei din Valea Jiului au declanșat un protest, ca răspuns la deciziile guvernului de a nu fi crescute salariile minerilor și de închidere a unor mine nerentabile. Guvernul refuză solicitările minerilor,iar aceștia amenință cu venirea la București. Mai multe trupe de jandarmi intră în defileul Jiului, construind baricade pe șosea, inclusiv prin detonarea stâncilor, în încercarea de a bloca accesul minerilor.
La 15 ianuarie 1999 Judecătoria Petroșani declară ilegală greva minerilor, iar la 18 ianuarie Miron Cozma decide începerea „Marșului spre București”. Rând pe rând, baricadele și barajele ridicate de forțele de ordine erau înlăturate și nimic nu arăta că minerii pot fi opriți. Guvernul a decis închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului, iar pe Autostrada București – Pitești au fost grupate dispozitive de jandarmi.
In data de 21 ianuarie 1999, forțele de ordine, peste 2000 la număr, s-au confruntat cu cei peste 15000 de mineri, câmpul de luptă fiind comuna Costești din județul Vâlcea. În urma confruntării, peste 1500 de jandarmi sunt luați prizonieri, iar coloana de mineri își continuă marșul spre Râmnicu-Vâlcea. Aflat în fața unui conflict fără precedent, Primul Ministru Radu Vasile acceptă dialogul cu minerii, eveniment care a avut loc la mânăstirea Cozia, la 22-23 ianuarie.
În urma acestei întâlniri a fost încheiată „Pacea de la Cozia”, un acord în care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neînchiderea minelor Dâlja și Bărbăteni și neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor minerilor.
Vezi aici galeria foto completă Mediafax ZOOM.