Misterul celor 1.000 de cadavre găsite în mlaștinile din nordul Europei

Vârsta acestora variază, ele fiind datate din Epoca Pietrei și până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar cele mai multe dintre corpurile mumificate identificate în mlaștini aparțin unor oameni care au trăit în perioada cuprinsă între anii 700 î.Hr. – 200 d.Hr.

De-a lungul timpului, oamenii de știință au formulat numeroase teorii privind modul în care au murit indivizii descoperiți în turbăriile din zonele nordice ale bătrânului continent. Printre cauzele luate în calcul se numără moartea survenită în urma unui accident, sacrificii făcute în timpul unor ceremonii conduse de druizi sau chiar execuții de prizonieri, potrivit Descoperă.

Într-un nou volum, intitulat „Bog Bodies Uncovered”, arheologul britanic Miranda Aldhouse-Green își argumentează teoria și susține că cea mai probabilă concluzie bazată pe probele disponibile este faptul că cei decedați au fost victime ale unor sacrificii umane.

ALERTĂ Alertă în Republica Moldova. Pod peste Nistru, lovit de drone explosive. Anunțul oficial al Transgaz despre conducta transbalcanică

19:04

FLASH NEWS Strategia Recorder:„jocul” generalităților. Interviuri cerute despre justiție, nu despre acuzații

19:01

Cea mai bună dovadă pentru a sprijini această ipoteză este modul extrem de neobișnuit în care mulți dintre cei înhumați au sfârșit. Un exemplu în acest sens este mumia cunoscută sub numele de „Lindow Man”.

Din câte se pare, victima, având în momentul morții o vârstă de circa douăzeci de ani, a fost condusă în mlaștina din zona actualului comitat englez Cheshire, purtând doar o banderolă de blană. După ce a fost lovit în cap, bărbatului i-a fost tăiat gâtul, în timpul strangulării cu un cordon. Întreaga scenă a avut loc în jurul anului 60 d.Hr.

În susținerea teoriei sale, Aldhouse sugerează că s-ar putea să nu fie o coincidență faptul că multe dintre trupurile descoperite în mlaștină prezintă semne ale unor deformări fizice, variind de la defecte minore, până la deformări ale coloanei vertebrale. Arheologul este de părere că, datorită acestor trăsături fizice, victimele ar fi fost selectate pentru un sacrificiu, deoarece se considera că posedă puteri supranaturale.

În cartea sa, Aldhouse recunoaște că ipoteza pe care a formulat-o are și unele puncte slabe. Ea dă ca surse istorici din Antichitate precum Strabon sau Tacitus, care au descris, în mod greșit, crimele petrecute în turbăriile din nordul Europei ca fiind sacrificii ritualice. Mai mult decât atât, dovezile arheologice obținute până în acest moment nu pot fi atribuite organizării unor ceremonii cu caracter spiritual.