Misterul supercontinentului care exista pe Terra în urmă cu 300 de milioane de ani. Cum va arăta pământul în viitor

Explicația pentru formarea supercontinentului Pangeea a fost legată de plăcile tectonice și presupune că învelișul exterior al Terrei s-a rupt în mai multe plăci, care s-au despărțit, scrie Live Science.com.

În decursul istoriei de 3,5 miliarde ani a planetei noastre, câteva supercontinente s-au format și divizat, ca rezultat al mișcării mantalei Pământului, care alcătuiește o mare parte din volumul acestuia. Ruperea și formarea supercontinentelor a modificat dramatic istoria Terrei.

„Asta a determinat evoluția planetei de-a lungul timpului. Este „motorul” planetei”, a declarat Brendan Murphy, geolog în cadrul St. Francis Xavier University din Antigonish, Noua Scoție.

ACTUALITATE Controale de 6 luni la FRONTIERA româno-bulgară. Măsură provizorie în contextul aderării la Schengen

10:59

ACTUALITATE Ingredientul secret utilizat de chef Sorin Bontea pentru o porție de sarmale autentice. Este un real deliciu

10:50

Savant: „Aceste continente se completează reciproc”

În urmă cu un secol, savantul Alfred Wegener a propus noțiunea de supercontinent antic, botezându-l Pangeea (sau Pangea). Prima sa observație a fost că „aceste continente se completează reciproc”, ceva vizibil pe orice hartă a lumii.

Un alt indiciu care arată că aceste continente au făcut parte dintr-un supercontinent survine din documentele geologice. Depozitele de cărbune descoperite în Pennsylvania au aproximativ aceeași compoziție ca cele din Polonia, Marea Britanie și Germania, din aceeași perioadă. Asta indică faptul că America de Nord și Europa au fost unite la un moment dat. Și orientarea mineralelor magnetice în sedimentele geologice dezvăluie cum polii magnetici au migrat de-a lungul erelor geologice, a spus Murphy.

În mostrele fosile, plantele identice – precum semințele Glossopteris, pe cale de dispariție – sunt regăsite pe diverse continente. Și lanțurile muntoase care se întind acum pe mai multe continente, precum Apalașii americani și munții Atlas din Maroc, au făcut parte din munții din Pangeea Centrală, formați după coliziunea supercontinentelor Gondwana și Laurusia.

Pangeea s-a format în decursul a sute de milioane de ani. În urmă cu 480 milioane de ani, un continent denumit Laurentia, care include părți din America de Nord, s-a unit cu unele microcontinente, creând Euramerica. Aceasta s-a ciocnit în cele din urmă cu Gondwana, un alt supercontinent care a inclus Africa, Australia, America de Nord și subcontinentul indian.

În urmă cu 200 milioane de ani, supercontinentul a început să se rupă. Gondwana (ceea ce este acum Africa, America de Sud, Antarctica, India și Australia) s-a despărțit mai întâi de Laurasia (Eurasia și America de Nord). În urmă cu 150 milioane de ani, Gondwana a avut aceeași soartă. India s-a rupt de Antarctica, iar Africa s-a scindat de America de Sud, potrivit unui articol științific din 1970. În urmă cu 60 milioane de ani, America de Nord s-a despărțit de Eurasia.

Climă aridă, cu perioade scurte de ploi și inundații catastrofale

Modelele de climă confirmă că interiorul continental al Pangeei era supus diversității anotimpurilor. Cercetătorii au folosit datele biologice și fizice ale Fundației Moradi, o porțiune de soluri fosilizate din nordul Nigerului, pentru a reconstrui ecosistemul și climatul în timpul perioadei Pangeei. Comparativ cu deșertul Namib din Africa și Bazinul Lake Eyre din Australia, clima era în general aridă, cu perioade scurte de ploi și inundații catastrofale ocazionale.

Pangeea a existat timp de 100 de milioane de ani, în care au apărut numeroase animale, inclusiv Traversodontidae, vietăți ierbivore, considerate strămoși ai mamiferelor.

În timpul Permianului (o perioadă geologică a erei paleozoice), au apărut numeroase specii de gândaci și libelule. Dar existența Pangeei s-a suprapus cu cea mai mare extincție din istorie, Permian-Triasicul. Denumit Marea Extincție, evenimentul a avut loc în urmă cu 252 milioane de ani în urmă și a determinat dispariția majorității speciilor de pe Pământ. Era triasică timpurie a înregistrat apariția archosaurilor, o specie de animale ce au precedat crocodilii și păsările și multe reptile. În urmă cu 230 milioane de ani, unele specii de dinozauri au ajuns pe Pangeea, inclusiv theropozii, specii carnivore care, cel mai probabil, aveau oasele pline cu aer și pene precum păsările.

„AMASIA”, noul supercontinent al planetei?

Configurația existentă a continentelor nu va fi ultima. Supercontinentele s-au format de câteva ori în istorie, după care s-au rupt. În prezent, Australia se îndreaptă spre Asia și o porțiune din Africa se desprinde de restul continentului.

Geologii au observat că există un ciclu cvasi-regulat prin care supercontinentele s-au format și s-au scindat la fiecare 300-400 milioane de ani, dar motivul rămâne un mister, a declarat Murphy. Cei mai mulți savanți cred că ciclul supercontinentelor este influențat de dinamicile circulației în mantia Pământului, potrivit unui articol din 2010, publicat în Jurnalul de Geodinamică.

Dincolo de ceea ce se cunoaște, alte detalii rămân un mister. Căldura formată în mantia Terrei provine de la radioactivitatea unor elemente instabile, precum uraniul, dar savanții nu știu să explice dacă există mini-acumulări de căldură în mantie sau întregul înveliș este un conductor uriaș de căldură, a spus Murphy.

Oamenii de știință au realizat simulări 3D, matematice, pentru a înțelege mai bine mecanismele de mișcare a continentelor. Într-un articol publicat în 2017 de Geoscience Frontiers, savanții Masaki Yoshida și M.Santosh explică cum au produs simulări ale unor mișcări tectonice de anvergură, după dezintegrarea Pangeei, în urmă cu 200 milioane de ani. Modelele arată cum mișcarea plăcii tectonice și convecția mantalei lucrează împreună forțat pentru a desprinde bucăți masive din continente.

Yoshida și Santos au generat modele geologice adiționale pentru a prognoza mișcările continentale peste 250 milioane de ani. Acestea sugerează că de-a lungul milioanelor de ani, Oceanul Pacific se va „închide”, pe măsură ce Australia, America de Nord, Africa și Eurasia „se apropie” în emisfera nordică.

În cele din urmă, aceste continente se vor uni, formând supercontinentul „Amasia”. Celelalte două continente, Antarctica și America de Sud, vor rămâne, cel mai probabil, imobile și separate de noul supercontinent.

Autor

Silviu Bănilă

Silviu Bănilă este editor la GÂNDUL.RO și are o vastă experiență, cu precădere în presa online. A absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității Hyperion în anul 2006. Între ... vezi toate articolele