Motivul științific pentru care CÂINELE este considerat cel mai bun prieten al OMULUI
This browser does not support the video element.
Oxitocina a evoluat pentru ca mamele care își alăptează pruncii să producă mai mult lapte, pe măsură ce bebelușii lor devin tot mai înfometați, scrie wsj.com.
Dar îngrijirea celor mici reprezintă doar jumătate din rolul oxitocinei. Mamiferele sunt nevoite să consume milioane de calorii pentru a produce lapte și a se feri de predatori. Mai mult, acestea trebuie să-și recunoască copiii în mulțime, iar oxitocina joacă un rol important în acest sens.
În perioada nașterii, mamiferele de sex feminin eliberează oxitocina în unele zone ale creierului și hormonul permite „înregistrarea” mirosului, vocii, fizionomiei copiilor lor. Oxitocina recompensează acest comportament matern cu sentimente de bunăstare.
În ultimii 50.000 de ani, oamenii s-au aventurat într-o nouă activitate care are legătura cu oxitocina: domesticirea LUPILOR.
Cercetătorul Miho Nagasawa din cadrul Azabu University – Japonia – și colegii săi au observat că, inevitabil, câinii din zilele noastre și stăpânii lor secretă oxitocina atunci când se întâlnesc. În mod remarcabil, câinii care își privesc stăpânii cu ochi lungi secretă cea mai multă oxitocină – ca și oamenii.
Savanții au folosit oxitocina de tip spray pentru a „testa” nasurile câinilor. Oxitocina a făcut ca femelele să se bucure mai mult la întâlnirea cu stăpânii lor… care au înregistrat, de asemenea, o creștere a nivelului de oxitocină. Acest lucru ține doar de câini și proprietarii lor. Lupii domesticiți și stăpânii lor nu au reacționat în același fekl și câinii cărora li s-a administrat oxitocină nu au „socializat” cu oamenii pe care nu-i cunoșteau. Cu alte cuvinte, creierul câinelui a evoluat alături de cel al omului, „cu viteza luminii”, pentru a folosi oxitocina în scopul sudării unei legături aparte.
Fenomenul explică și de ce unii stăpâni preferă să le vorbească patrupezilor lor ca unor copii, mai ales când fac năzdrăvănii. Oxitocina demonstrează că hormonii vechi nu se reinventează radical, ci capătă noi dimensiuni, se folosesc de ce au la îndemână pentru a evolua. Când oamenii și lupii au început împreună acest drum, creierii lor s-au modificat definitiv, mai susțin cercetătorii.