Muzeul Țăranului Român, printre atracțiile turistice recomandate de The New York Times
Muzeul Țăranului Român din București se numără printre atracțiile turisitice recomandate de cotidianul The New York Times, care prezintă succint exponatele muzeului și recomandă vizitarea expoziției „Ciuma” și a magazinului de suveniruri adăpostite în clădirea de pe Șoseaua Kiseleff.
Ocupând o clădire de la începutul secolului al 20-lea, care poartă semnătura arhitectului Nicolae Ghica-Budești, Muzeul Țăranului Român adăpostește mobilier, utilaje agricole, costume, crucifixe, tapiserii, textile și câteva icoane foarte frumoase, scrie The New York Times.
În mod surprinzător, o mare parte din aparent primitivele echipamente tehnologice de la primul etaj al muzeului sunt în continuare funcționale și, alături de multe alte obiecte păstrate pe același nivel al muzeului, ilustrează stilul de viață al comunității rurale românești, se mai spune în materialul postat pe site-ul cotidianului.
Publicația amintește și faptul că, în timpul perioadei comuniste, clădirea a găzduit Muzeul Partidului Comunist Român, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România.
Astfel, în drumul spre ieșirea din Muzeul Țăranului Român vizitatorii nu trebuie să rateze expoziția de la subsolul clădirii, consacrată acelor vremuri, unde „mirosul de naftalină vine să completeze atmosfera care amintește de colectivizarea din perioada comunistă, pusă în evidență și prin prezența a numeroase busturi neatractive ale lui Lenin”. Intitulată „Ciuma”, expoziția este „un memorial al durerii și al rănilor pe care colectivizarea a produs-o în universul țărănesc”. În mod ciudat, exponatul principal este un birou (de la care a fost exercitat controlul asupra tuturor în respectiva perioadă), „ornat” cu coji de nucă și coji de ceapă.
Publicația The New York Times le mai dă un sfat vizitatorilor: să nu rateze magazinul de suveniruri de la Muzeul Țăranului Român.
Muzeul Țăranului Român a fost înființat în anul 1906, în baza unui Decret Regal semnat de Regele Carol I, sub denumirea de Muzeul de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, potrivit site-ului instituției. Mihail Vlădescu, ministrul Cultelor din acea vreme, l-a numit pe Alexandru Tzigara-Samurcaș director al acestui muzeu, care a funcționat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea „neoromânească” a Muzeului de la Șosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureștenii.
Cel desemnat pentru întocmirea proiectului și conducerea lucrărilor a fost arhitectul Nicolae Ghica-Budești, strălucit reprezentant al școlii autohtone de arhitectură care, potrivit opțiunii muzeologice a etnografului și directorului Alexandru Tzigara-Samurcaș, trebuia să înalțe „un palat al artei pământene”, dispus sub forma incintelor de tip monastic.
După 29 de ani, la capătul unor nesfârșite întreruperi, va fi finalizat, în 1941, luând înfățișarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Țăranului Român.
Pe 15 februarie 1990, ministrul Culturii de atunci, Andrei Pleșu, face un nou act întemeietor, numindu-l pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înființatului Muzeu al Țăranului Român.
În anul 1996, muzeul a primit trofeul EMYA – European Museum of the Year Award.
Din mai 2010, Muzeul Țăranului Român este condus de Virgil Nițulescu, președintele Comitetului Național Român al Consiliului Internațional al Muzeelor (ICOM).
Recent, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (MCPN), în subordinea căruia funcționează Muzeul Țăranului Român, a anunțat organizarea unei licitații pentru atribuirea contractului de execuție de lucrări de consolidare si restaurare la corpurile C, C1, C2 ale clădirii muzeului.
Muzeul Țăranului Român din Capitală urmează să fie supus unor lucrări de consolidare și restaurare, ce vor dura doi ani și vor necesita o finanțare estimată la 6.306.250 de euro, fără TVA, potrivit anunțului licitației organizate pentru atribuirea contractului.
Restaurarea Muzeului Țăranului Român face parte dintr-un program de restaurare a peste 20 de monumente istorice din țară derulat de MCPN prin Unitatea de Management a Proiectului (UMP) cu finanțare majoritară (aproximativ 80%) dintr-un împrumut contractat de Guvernul României în 2006 de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE). Restul finanțării, de circa 20% pentru fiecare obiectiv, trebuie asigurat din bugetul de stat.