„NATURAL BORN BLUESers”
„Bang bang boom boom”… așa a făcut fiecare inimă care a bătut mult mai tare decât de obicei în momentul în care Beth s-a dezlănțuit pe hitul cu același nume pe care l-a dedicat celor prezenți care simt rock și trăiesc blues într-un stil nebun și spirit rebel!” E o poveste gen Bonnie & Clyde, e ceva a la ‘Natural Born Killers”, e o iubire total dementă care se împlinește împotriva tututor regulilor și prejudecăților. E exact ce se întâmplă aici între noi! Vă iubesc și vă mulțumesc că mă primiți atât de frumos după un an! E minunat și la fel de uluitor să revin la București!” Ce a urmat e istorie…
Regina deopotrivă diabolică și divină a blues-rock-ului mondial a cutremurat asistența trecând-o prin toate stările posibile și imposibile, dezlănțuindu-și toate trăirile de care e capabil un om într-o rafală de o grație feroce. Cu adevărat, cu vocea ei venită din altă lume, Beth Hart și-a purtat publicul din sfâșâietorul iad al tulburării ei bipolare până în raiul izbăvitor al vindecării prin iubire și muzică! Și ce muzică a fost… Inflexiunile devastator de pătimașe din glasul ei unic au smuls ropote de aplauze, au generat reacții spontane de exaltare și au stors șuvoaie de lacrimi! Mai ales la piesa „Love is the baddest blues”, în care Beth cântă despre durerea pe care i-a pricinuit-o mamei ei și ei însăși infidelitatea tătălui… Foarte rar vezi cum mii de oameni vibrează la fiecare sunet și vers pe care un singur om le emite cu atâta patimă și dăruire. Probabil că dacă Beth Hart nu ar cânta, ar plânge continuu până când i s-ar usca și cristaliza lacrimile, exact ca într-un vers de-al ei! Din fericire, aproape orice vers al ei nu e doar sfâșâietor, ci sfâșâietor de frumos, astfel că după experiența trecerii prin infernul tuturor slăbiciunilor omenești, Beth izbutește să-și poarte fanii într-un paradis pierdut aparent și totuși regăsit după două ore de adevărat ritual de exorcizare muzicală în care demonii ei sunt spulberați de incredibila ei afinitate cu publicul care crește de la melodie la melodie! E absolut uimitor să observi cum publicul empatizează cu Beth Hart ca într-un soi de terapie de grup atunci când ea cântă despre iubire și ură, despre uitare și amintire, despre trădare și împăcare, despre nebunie și regăsire, despre melancolie și fericire, despre păcat și mântuire…
Dincolo de sublima ei înzestrare vocală, Beth Hart mai are ceva. Dincolo de blestemul tulburării bipolare, ea îl are pe „acel ceva”! Are binecuvântarea unui dar destinat doar adevăraților creatori de emoție, și anume autenticitatea. În cazul ei acesta este un har, oricât de blasfemic ar suna acest lucru. Și asta pentru că ea niciodată nu face rabat la calitatea muzicală, emoțională și umană! Da, uneori mai uită un vers, mai greșește un riff, mai încurcă o clapă, dar niciodată nu încearcă să-și păcălească publicul sau vocația… Tocmai de aceea, nu se lasă până nu-și corectează greșeală pentru a o transforma într-o incredibilă magie vecină cu delirul și soră cu extazul.
Jung spunea cândva că diferența între un om obișnuit și un artist constă în faptul că cel din urmă are „o priză foarte bună cu subconștientul”! Exact din această cutie a Pandorei își extrage Beth Hart episoadele poveștii ei care bate orice film în care mulți se regăsesc cu toată ființa lor. Beth simte și știe că acolo se află toți îngerii și demonii noștri care ni se arătă uneori în visele pe care oricum le uităm dimineața următoare pentru a goni în ziua ce vine după diverse himere. Din fericire pentru ei, cei prezenți la „Sala Palatului”, vineri, 17 iunie, nu vor uita o noapte de vis, sfâșâietor de frumos… Așa cum este orice melodie a lui Beth Hart. Cum este și cazul capodoperei „I”d rather go blind” pe care a cântat-o la ultimul bis, când jumătate din sală cânta și dansa cu ea lipită de scenă! În acel moment, „Uraganul BETH” s-a dezlănțuit cu o forță nemaivăzută, nemaiauzită, și a năucit, pur și simplu, audiența. Cu adevărat, torentul țâșnit din glasul și sufletul lui Beth Hart i-a făcut pe toți să simtă ploaia de blues-rock în arșița unei nopți de iunie de povestit la nepoți…
Un material realizat de OVIDIU IORDAN