Pe 19 februarie se împlinesc 540 de ani de la nașterea lui NICOLAUS COPERNIC, astronomul care a dezvoltat teoria heliocentrică.
În astronomie, heliocentrismul este teoria potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului solar, și nu Pământul, așa cum arăta geocentrismul. Deși primul care a sugerat că Terra se rotește în jurul Soarelui a fost grecul Aristarh din Samos, modelul matematic complet a fost elaborat de NICOLAUS COPERNIC.
În secolul al XVI-lea, preotul, matematicianul și astronomul NICOLAUS COPERNIC a prezentat lucrarea „De revolutionibus” prin intermediul căreia muta heliocentrismul din zona speculației filozofice în cea a astronomiei geometrice predictive.
NICOLAUS COPERNIC a început să scrie la această carte în 1506 și a terminat-o în 1530, însă a publicat-o abia în anul morții sale – 1543.
„De revolutionibus” îi era dedicată Papei Paul al III-lea și avea o prefață scrisă de teologul german Andreas Osiander, care arăta că sistemul este un dispozitiv pur matematic.
După moartea lui NICOLAUS COPERNIC, puțini au fost cei care au adoptat modelul heliocentric, printre ei numărându-se Galileo Galilei și Johannes Kepler. În 1588, astronomul danez Tycho Brache a emis o teorie de compromis, spunând că Pământul rămâne nemișcat, în timp ce restul planetelor se mișcă în jurul Soarelui, iar acesta la rândul său se mișcă în jurul Pământului.
În 1633, după ce Biserica Catolică a respins oficial teoria lui NICOLAUS COPERNIC, doar câțiva filosofi mai acceptau, în ascuns, ideea lui NICOLAUS COPERNIC. La sfârșitul secolului al XVII-lea, după apariția operelor lui Isaac Newton cu privire la mecanica cerească, teoria lui NICOLAUS COPERNIC a fost acceptată de majoritatea gânditorilor europeni. Teoria lui NICOLAUS COPERNIC a fost parțial demontată în 1920, când Edwin Hubble a dovedit că Soarele nu este în centrul universului, ci face parte dintr-o galaxie, Calea Lactee.