NOBEL 2012. Premiul pentru chimie – în fapte și cifre

De când au fost lansate premiile Nobel, în 1901, distincțiile pentru chimie au fost acordate la 104 ediții. Premiile Nobel pentru chimie nu au fost decernate în anii 1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940, 1941 și 1942.

De 63 de ori, premiul Nobel pentru chimie a fost decernat unei singure persoane, la 23 de ediții, acesta a fost acordat unei perechi, iar în 18 ani a fost împărțit de câte trei persoane.

În total, 162 de savanți au primit premiul Nobel pentru chimie în perioada 1901 – 2011, Frederick Sanger fiind premiat de două ori.

Media de vârstă a laureaților premiului Nobel pentru chimie este de 57 de ani, între 1901 și 2011.

Cel mai tânăr laureat este Frédéric Joliot, care avea 35 de ani când a primit Nobelul pentru chimie, în 1935, împreună cu soția sa, Irène Joliot-Curie.

Cel mai în vârstă laureat – John B. Fenn, care a primit premiul la 85 de ani, în 2002.

Dintre toți laureații premiului Nobel pentru chimie, doar patru femei au primit această distincție: 1911 – Marie Curie (care a primit premiul Nobel și în 1903, pentru fizică); 1935 – Irène Joliot-Curie (fiica lui Marie Curie, soția lui Frédéric Joliot); 1964 – Dorothy Crowfoot Hodgkin; 2009 – Ada Yonath.

Nu au fost acordate premii Nobel pentru chimie postum. Regulamentul Nobel prevede, din 1974, ca acest premiu să nu fie acordat postum, decât dacă laureatul a murit după anunțul distincției. Înainte de 1974, premiul a fost acordat doar de două ori postum, lui Dag Hammarskjöld (pace, 1961) și Erik Axel Karlfeldt (literatură, 1931).

Familii Nobel – familia Curie a avut cel mai mare succes în acest sens: soții Marie și Pierre Curie au primit în 1903 premiul pentru fizică. Marie Curie a primit un al doilea premiu, pentru chimie, în 1911. Irène Joliot-Curie, fiica soților Marie și Pierre Curie, a primit în 1935 premiul pentru chimie, alături de soțul Frédéric Joliot.

Lor li se alătură familiile formate din: Hans von Euler-Chelpin (tată) – chimie, 1929 și Ulf von Euler (fiu) – medicină, 1970; Arthur Kornberg (tată) – medicină, 1959 și Roger D. Kornberg (fiu) – chimie, 2006.

Doi laureați ai premiului Nobel pentru chimie au fost forțați de autorități să returneze distincția. Adolf Hitler le-a interzis laureaților germani Richard Kuhn (chimie, 1938) și Adolf Butenandt (chimie, 1939) să primească premiul. În aceeași situație s-a aflat Gerhard Domagk, premiat pentru medicină, în 1939. Toți și-au primit ulterior medaliile și diplomele, dar nu și suma aferentă premiului.

Laureații primesc câte o medalie din aur și un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (930.940 de euro), care poate fi împărțit între cel mult trei câștigători pe fiecare categorie.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepția celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituții. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinței sale din testament.

Lista laureaților premiului Nobel pentru chimie din ultimii 10 ani:

2012: Robert Lefkowitz și Brian Kobilka (SUA)

2011: Daniel Shechtman (Israel)

2010: Richard Heck (SUA), Ei-ichi Negishi și Akira Suzuki (Japonia)

2009: Venkatraman Ramakrishnan, Thomas Steitz (SUA) și Ada Yonath (Israel)

2008: Roger Tsien, Martin Chalfie (SUA) și Osamu Shimomura (Japonia)

2007: Gerhard Ertl (Germania)

2006: Roger Kornberg (SUA)

2005: Yves Chauvin (Franța), Robert H. Grubbs (SUA) și Richard R. Schrock (SUA)

2004: Aaron Ciechanover (Israel), Avram Hershko (Israel) și Irwin Rose (SUA)

2003: Peter Agre (SUA) și Roderick MacKinnon (SUA)