Noile analize făcute inimii regelui Richard I, numit și „Inimă de Leu”, contrazic ipoteza otrăvirii

Inimia mumificată a lui regelui Richard I, supranumit și „Inimă de Leu” a fost supusă unei analize amănunțite de către experții care au încercat să determine cu exactitate atât cauza morții acestuia, cât și metodele care s-au folosit la conservarea respectivului organ, informează BBC.

Când monarhul britanic a murit, în 1199, inima lui a fost îmbălsămată și îngropată separat de restul trupului. Starea bună de conservare a organului nu le-a dat specialiștilor posibilitatea de a oferi informații precise cu privire la cauza decesului, însă echipa de cercetători negat ipoteza potrivit căreia Richard I ar fi fost ucis de o săgeată otrăvită.

Rămășițele inimii, acum doar o pudră de culoare maronie, care au fost închise într-o cutiuță, au fost descoperite în secolul al XIX-lea, în timpul unor săpături, însă până acum nu au fost studiate în detaliu.

Pentru a obține cât mai multe date, specialiștii au întreprins mai multe teste biologice.

„Am recurs la același tip de analiză pe care am fi făcut-o la orice alt cadavru exhumat din motive judiciare”, a spus doctorul Philippe Chalier, specialist de medicină legală la spitalul universitar Raymond Poincare din Franța.

Astfel s-au realizat examinări microscopice și analize toxicologice și una cu polen, care au stabilit că ipoteza otrăvirii nu este reală.

„Analiza toxicologică făcută de noi a demonstrat că nu există urme de arsenic sau alte metale, așa că nu avem nicio dovadă a contaminării cu vreo substanță care să îi provoace moartea lui Richard Inimă de Leu”, a spus Chalier. În urma testului de polen, însă, echipa de cercetători a descoperit urme de polen de campanulă și plop, ceea ce înseamnă că regele a murit la finalul lunii aprilie, în luna mai sau la început de iunie, perioada cu eflorescență maximă la aceste plante.

Inima, care inițial a fost învelită în stofă de lână, prezenta urme de mir, margaretă, mentă și, posibil, lămâie verde. Specialiștii spun că acestea ar fi fost folosite pentru mirosul lor, pentru a da regelui „un parfum al sanctității”, care ar fi fost „similar lui Hristos”.

Regele a primit supranumele „Richard Inimă de Leu” datorită reputației sale de lider militar imbatabil, calitate afirmată mai ales în timpul celei de-a treia Cruciade, când a luptat împotriva musulmanilor conduși de Saladin.

Deși a condus Anglia, Richard I și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Franța unde, de altfel, a și fost ucis. După moartea sa, corpul i-a fost divizat, aceasta fiind o practică destul de comună în rândul aristocrației Evului Mediu.

Astfel, intestinele i-au fost îngropate la Chalus, în centrul Franței, iar restul trupului, mai puțin inima, a fost dus într-o criptă în nordul țării, în catedrala Fontevraud. Inima lui Richard I se află îngropată în catedrala Notre Dame din Rouen.