O nouă specie de dinozaur cu pene, identificată în Statele Unite
Având o înălțime de 1,5 metri până la șold, o lungime de 3,5 metri și o greutate cuprinsă între 200 și 300 de kilograme, acest dinozaur, denumit Anzu Wyliei, avea un gât foarte lung, un cioc lipsit de dinți și o creastă rotundă pe cap precum aceea a cazuarilor, o pasăre alergătoare din Noua Zeelandă înrudită cu struțul. Coada sa era relativ scurtă și deasă, iar animalul avea gheare puternice la capătul unor picioare lungi și fine.
Descoperirea celor trei schelete, anunțată miercuri, elucidează astfel misterul care înconjura acest grup de dinozauri de aproape un secol. Oamenii de știință dispuneau până la noua descoperire doar de câteva fragmente osoase.
Fosilele au fost găsite la sfârșitul anilor ’90 în formațiunea stâncoasă Heel Creek din Dakota de Nord și Dakota de Sud, două state americane. De atunci, cercetătorii au încercat cu înverșunare să reconstituie dinozaurul.
Noua specie, denumită caenagnathidae, aparține familiei dinozaurilor oviraptosaur, cunoscuți grație unor fosile adeseori bine conservate găsite în Mongolia și în China.
Scheletul reconstituit a fost botezat „Anzu Wyliei” – „Anzu”, pentru asemănarea cu o divinitate sumeriană demonică, reprezentată sub forma unui vultur cu cap de leu, și „Wyliei”, după numele nepotului unui administrator al Muzeului de Istorie Naturală Carnegie din Pittsburgh, unde se află cele trei schelete.
„Anzu este de departe exemplarul de caenagnathidae cel mai bine conservat descoperit vreodată. După un secol de cercetări, am găsit într-un final fosile care ne prezintă cum arătau aceste creaturi, din cap până în picioare”, a explicat Matthew Lamanna, paleontologul care a coordonat acest studiu, publicat în revista americană PLOS ONE.
Descrierea detaliată a lui Anzu, care era probabil omnivor, a putut fi realizată pe baza a trei specimene fosilizate care, împreună, au permis reconstituirea unui schelet aproape complet. Oamenii de știință au putut astfel să îi studieze anatomia și relațiile sale pe scara evoluției în raport cu alte caenagnathidae, un grup rămas multă vreme misterios, ce făcea parte din clasa dinozaurilor theropozi.
„Anzu era un fel de prădător uriaș, cu un cap de găină, probabil înzestrat cu pene. Trebuie să fi fost terifiant”, a spus Emma Schachner de la Universitatea Utah, coautoare a studiului.
„Această descoperire este extraordinară, pentru că Anzu este cel mai mare oviraptosaur descoperit în America de Nord. Acest grup de dinozauri este strâns înrudit cu păsările”, a adăugat ea.
Ea consideră, totodată, că Anzu „este unul dintre cei mai recenți oviraptosauri, în condițiile în care acesta trăia într-o epocă foarte apropiată de extincția dinozaurilor”, atribuită prăbușirii unui asteroid pe Terra, în urmă cu 65 milioane de ani.
Descoperirea de oviraptosauri în Asia și în America de Nord nu este surprinzătoare, întrucât aceste continente au fost în mod frecvent unite în era mezozoică (în urmă cu 251 milioane de ani – 65,5 milioane ani).
„Totuși, ținând cont de puținele fosile de caenagnathidae descoperite până acum, această specie era de departe cea mai enigmatică din rândul oviraptosaurilor și unul dintre principalele grupuri de dinozauri mai puțin cunoscuți”, a spus Hans-Dieter Sues, conservator la departamentul de paleontologie a vertebratelor de la Muzeul Smithsonian de Istorie Naturală din Washington.
Analiza lui Anzu reafirmă faptul că dinozaurii caenagnathidae alcătuiau într-adevăr un grup din rândul oviraptosaurilor.
În plus, analizele paleontologilor au confirmat o ipoteză recentă, potrivit căreia gantoraptorul, descoperit în Mongolia în 2005, cel mai mare oviraptosaur cunoscut, care avea o greutate de cel puțin 1,5 tone, aparținea la rândul său din familia caenagnathidae.
Acest fapt demonstrează că dinozaurii caenagnathidae erau foarte diversificați, cu specii ale căror mărimi variau de la aceea a unei curci și ajungeau până la aceea a impresionantului gigantoraptor.