O nouă teorie în misterul dispariției avionului MH370: O depresurizare rapidă a provocat moartea tuturor, iar AVIONUL-FANTOMĂ a mai zburat singur mai multe ore

Copilotul cursei MH370 ar fi pilotat aeronava timp de mai multe ore, după ce toți oamenii de la bord au decedat, a declarat un expert în aviație, citat de The Daily Mirror. 

Misterul încă nu a fost elucidat în cazul avionului dispărut în 2014, pe ruta Malaezia-China, cu 239 persoane la bord.

Scriitoarea Christine Negroni a sugerat că prăbușirea avionului ar fi fost cauzată de o depresurizare rapidă, care ar fi ucis pasagerii și echipajul. Ea crede că Zaharie Ahmad Shah, căpitanul aeronavei Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines, a luat o pauză și copilotul Fariq Abdul Hamid se afla la comandă în acel moment. Lipsa bruscă a oxigenului a determinat decesul pasagerilor și al echipajului în doar 15 minute, dar Hamid era izolat de efectele devastatoare ale accidentului, în cockpit-ul său.

Chiar dacă nu a murit imediat, susține Negroni, lipsa oxigenului în creier a determinat ca Hamid să ia o serie de decizii ciudate, într-o încercare disperată de a ateriza pe aeroportul Langkawi. În cele din urmă, acesta nu ar fi reușit sub nicio formă să oprească prăbușirea aeronavei în Oceanul Indian.

Autorul lucrării The Crash Detectives: Investigating the World’s Most Mysterious Air Disasters și-a expus teoria pentru Daily Star: „Avionul a început deplasarea către sud. Este momentul în care copilotul era deja inconștient. Oxigenul pentru pasageri a fost suficient pentru 15 minute, după care au decedat toți, nu aveau nicio șansă să fie resuscitați, au murit înainte ca avionul să lovească apa”.

Potrivit lui Negroni, cabina s-a depresurizat la 38 de minute de la decolare, când s-a pierdut contactul cu turnul de control, în urma unei defecțiuni electrice. „Nimic din ce a făcut pilotul, după ce avionul a avut probleme, nu are sens. El a fost afectat de hipoxie (Scădere a cantității de oxigen din țesuturi, din medii de cultură sau din aer).” Este singura explicație pe care a găsit-o pentru manevra ciudată prin care avionul și-a schimbat direcția, zburând de-a lungul coastei malaeziene spre insula Langkawi, pe care copilotul o cunoștea foarte bine, deoarece absolvise acolo școala de aviație.

Oricum, Negroni bănuiește că Fariq nu ar fi reușit să aterizeze cu avionul depresurizat. Ar fi fost prima sa aterizare la manșa unui Boeing 777 fără a-l avea alături pe pilotul principal. Dar în loc să aterizeze, avionul a continuat să zboare spre vest, apoi a virat din nou spre stânga și s-a prăbușit în Oceanul Indian când combustibilul s-a terminat.

Christine Negroni presupune că, în momentul depresurizării, căpitanul Zaharie s-ar fi aflat la toaletă de la business class. Văzând masca de oxigen care cade automat din tavanul avionului la depresurizare, a înțeles imediat ce s-a întâmplat. Realizând că copilotul nu are suficientă experiența ca să reacționeze corect și să coboare avionul la o altitudine unde lipsa de oxigen să nu mai fie o problemă, Zaharie a luat decizia să încerce să se întoarcă în cabina piloților. Însă lipsa oxigenului a început să-și facă efectul. Poate a încercat să găsească o stewardesă, de la care să ia o butelie de oxigen sau a încercat să facă o evaluare a situației, presupune Negroni. Dacă a reușit, totuși să ajungă până la cockpit, a dat peste altă problemă majoră: la depresurizare, ușa cabinei piloților se deblochează automat.

„Cu rațiunea afectată de hipoxie, oare și-a mai amintit asta sau a pierdut secunde prețioase încercând să-și amintească codul care să-i permită accesul în cockpit?” se întreabă Christine Negroni. Oricum, și dacă a reușit să intre, nu a mai ajuns la manșă, iar avionul a rămas pe mâna copilotului total lipsit de experiența necesară pentru o astfel de situație.