O specie de broască țestoasă considerată dispărută a fost redescoperită în Ecuador
Moartea „Singuraticului George”, la vârsta de 100 de ani, în iunie, a părut că a reprezentat semnalul care a anunțat dispariția speciei Geochelone Abigdoni, întrucât acel animal era considerat ultimul ei reprezentant. „Singuraticul George” a murit într-o rezervație naturală izolată din Oceanul Pacific, aflată la o distanță de 1.000 de kilometri de coastele ecuadoriene.
Însă moartea lui „nu reprezintă sfârșitul acestei specii de țestoase uriașe”, a anunțat într-un comunicat conducerea Parcului Național Galapagos, în urma unui studiu științific, care a evidențiat existența altor exemplare din această specie.
Studiul, realizat în colaborare cu Universitatea Yale din Statele Unite, „demonstrează existența a 17 țestoase” care au aceeași ascendență, după analiza a 1.600 de eșantioane, a precizat aceeași sursă.
Noile țestoase uriașe au fost descoperite pe un vulcan de pe insula Isabela, care aparține arhipelagului ecuadorian, la fel ca insula Pinta, unde a murit „Singuraticul George”.
Studiul, care va fi publicat în revista Biological Conservation, a permis identificarea a nouă femele, a trei masculi și a altor cinci exemplare tinere, al căror sex nu a fost deocamdată descoperit, care prezintă cu toții aceleași gene ca renumita țestoasă centenară.
Potrivit autorilor studiului, „această descoperire marchează un prim pas către recuperarea speciei Geochelone Abigdoni, printr-un program de reproducere asistată și de creștere în captivitate”.
„Singuraticul George” a murit din cauze naturale, după mai multe tentative de reproducere rămase fără rezultat, într-un centru de creștere a țestoaselor uriașe.
Considerat un simbol al luptei pentru protejarea ecosistemului, el a fost înscris în luna iulie de guvernul ecuadorian în patrimoniul național.
Între 30.000 și 40.000 de țestoase, reprezentând zece specii diferite, trăiesc în prezent în insulele Galapagos. Țestoasele uriașe au o greutate care poate să ajungă la aproape o jumătate de tonă și o lungime ce poate să depășească 180 de centimetri.
Acest arhipelag, inclus în urmă cu trei decenii în patrimoniul mondial al umanității de către UNESCO, este celebru și pentru faptul că a inspirat teoria evoluției speciilor redactată de naturalistul britanic Charles Darwin.
Țestoasele au fost vânate intensiv, până la dispariție, pentru carnea lor dulce, de navigatori și pescari, iar arealul lor a dispărut aproape complet, deoarece hrana lor a fost mâncată de capre, animale introduse artificial de oameni în acest arhipelag.