În urmă cu 42 de ani, Stephen Hawkig spunea, pentru prima dată, că nu tot ceea ce intră în contact cu o gaură neagră este absorbit în interiorul acesteia. Fizicianul afirma atunci că în apropierea unor astfel de obiecte cosmice există particule de lumină, care, după ce sunt absorbite, ajung să fie propulsate înapoi, cu o energie extrem de mică. Pe parcursul acestui proces, gaura neagră își pierde treptat din masă și, în cele din urmă, se dezintegrează.
Aceste particule de lumină formează așa-numitele radiații Hawking, după numele celui care a emis teoria referitoare la existența lor. Până de curând, nimeni nu a putut demostra această ipoteză.
Două echipe de cercetători susțin, însă, că au găsit dovezi care indică faptul că Stephen Hawking avea, într-adevăr, dreptate. Unul dintre cele două grupuri de investigație a fost coordonat de fizicianul israelian Jeff Steinhauer (Universitatea Technion din Haifa). Specialiștii susțin că au reușit să creeze o „gaură neagră” din unde sonore, într-un laborator și, mai mult decât atât, au observat că atunci când echipamentului i se aplică un impuls, obiectul format emite particule care îi absorb din masă.
Rezultatele experimentului realizat de echipa israeliană au fost publicate pe site-ul arXiv.org. Aici, Steinhauer menționează că a răcit heliu la o temperatură apropiată de zero absolut, după care a agitat substanța atât de puternic încât s-a format o „barieră”, prin care sunetul nu putea pătrunde.
„Steinhauer susține că a găsit dovezi care demonstrează faptul că găurile negre pot propulsa particule de lumină, așa cum a spus Stephen Hawking”, menționează jurnalistul Oliver Moody, într-unul din articolele sale publicate în ziarul The Times.
Cel de-al doilea studiu în care este menționat faptul că s-au găsit dovezi referitoare la existența radiațiilor Hawking a fost publicat luna trecută de fizicienii Chris Adami și Kamil Bradler (Universitatea din Ottawa), în revista Physical Review Letters. Cei doi cercetători au conceput o tehnică prin intermediul căreia pot urmări activitatea unei gărui negre pe parcursul întregii sale existențe. Prin intermediul metodei pe care au creat-o, specialiștii au aflat că, indiferent de natura materiei care se află în apropierea orizontului de evenimente al unei găuri negre, aceasta nu dispare pur și simplu, ci, la un moment dat, ea este propulsată înapoi, în timpul ultimelor faze de existență ale obiectului astronomic.
Pentru a fi considerate valide, ambele rezultate vor trebui verificate în detaliu. Chiar dacă se vor dovedi a fi neconcludente, ipotezele propuse de cele două echipe de cercetători rămân, totuși, încercări importante în procesul de a demonstra existența radiațiilor Hawking, scrie Descoperă.