Operația extremă pe care o cer tot mai mulți pacienți. La ce chinuri se supun

Komal, o fată de doar 24 din Kota, vestul Indiei, a plecat pentru a se întâlni cu doctorul Amar Sarin, un medic ortoped din Delhi. Acesta a făcut-o cu opt centimetri mai înaltă printr-o procedură care implica ruperea oaselor și punerea unor proteze până când aceasta va putea merge din nou.

Părinții ei au fost nevoiți să își vândă pământurile pentru a face rost de banii necesari intervenției chirurgicale, dar Komal susține că a meritat.

„Am foarte multă încredere acum în mine. Aveam doar 137 de cm, iar oamenii obișnuiau să râdă de mine. Nici măcar nu am putut obține un loc de muncă. Sora mea mai mică vrea să facă și ea operație”, a declarat Komal.

Într-o țară în care înălțimea este considerată extrem de atractivă, Komal este una dintre multele tinere care recurg la acest fel de operații pentru a-și îmbunătăți perspectivele de mariaj și carieră, alimentând totodată „boom-ul” chirurgiei cosmetice, scrie The Guardian.

Cu toate acestea, intervențiile chirurgicale de lungire a picioarelor sunt complet nereglementate în India, iar mulți dintre medici operează fără a avea experiență.

„Aceasta este una dintre cele mai dificile intervenții chirurgicale, iar oamenii o fac după doar o lună-două de „tovărășie” cu un medic, care la rândul său experimentează. Nu există nicio școală, nicio pregătire corespunzătoare, nimic”, susține doctorul Amar Sarin.

Viitorii pacienți par neînfricați, inclusiv cei din străinătate. India este cunoscută pentru medicii săi ieftini și atrage oameni din întreaga lume, într-o industrie de turism medical cu o valoare estimativă de 3 miliarde de dolari. Pacienți din Europa sau America vin aici pentru a recurge de intervenții medicale riscante, dar ieftine, pentru că în propria țară costă de 4-5 ori mai mult, scrie The Guardian.

Doctorul Sarin a tratat peste 300 de pacienți deja, doar o treime fiind din India.

„Este o tendință în creștere în India. Primesc peste 20 de apeluri pe zi de la oameni care imi spun ‘Vreau să fiu mai înalt. Trebuie să fiu mai înalt””, povestește acesta.

Pacienți operați de medici fără experiență

Unul dintre pacienții care au recurs la această operație în 2015 susține că a întâlnit cel puțin 20 de medici care nu operaseră aproape niciodată.

„Mulți dintre medicii pe care i-am contactat operaseră o singură dată sau de două ori, iar unul a spus că nu operase niciodată. Am căutat aproximativ un an până să găsesc persoana potrivită”, a declarat el.

Intervenția chirurgicală „experimentală” împarte în două tabere medicii chirurgi din India, mulți dintre aceștia susținând că operația este extrem de riscantă și că poate paraliza oamenii pe viață.

„Nu recomandăm această intervenție chirurgicală decât în cazuri foarte rare, deoarece nu este o operație de rutină și există un risc mare să apară complicații”, a declarat președintele Asociației de Ortopedie din India, Dr. Sudhir Kapoor.

Origini suspecte

Operația de alungire a picioarelor a fost pentru prima dată efectuată în anul 1950, în Siberia, de către un polonez pe nume Gavriil Ilizarov, respins de medici și văzut drept vraci. Ulterior el a devenit cunoscut drept „magicianul din Kurgan”, după ce a efectuat astfel de operații pe mai mulți oameni, inclusiv asupra unui campion olimpic la săritura în înalțime.

Illizarov nu a intenționat niciodată ca tehnica sa să fie utilizată în scopuri cosmetice, orientându-și eforturile spre oamenii care au suferit accidente sau care s-au născut cu membre de diferite lungimi.

Dilemele etice ale doctorului Sarin

Tehnica a început să fie folosită și în India, însă cu niște modificări moderne care au scopul de a o face mai puțin dureroasă și mai rapidă. Doctorul Sarin și-a câștigat reputația pentru îndemânarea cu care operează, deși spune că la început a avut câteva dileme etice.

„Obișnuiam să mă întreb dacă ce fac este bine. Dar am văzut câtă încredere au oamenii în ei înșiși după operație am hotărât să continui”, a spus Sarin.

Deși devenit celebru, doctorul recunoaște că acest tip de intervenție ar trebui făcută doar în ultimă instanță.

„Adesea refuzam persoane, dar am avut și pacienți care amenințau că se sinucid dacă nu îi operez”, a mai spus el.