Oxigenul atomic de pe Marte a fost detectat pentru prima dată în urmă cu 40 de ani, în timpul misiunilor ,,Viking” și ,,Mariner”, însă de atunci nu au mai fost realizate astfel de descoperiri. Substanța îi va ajuta pe cercetători să afle modul în care planeta a evoluat în ultimele miliarde de ani.
,,Este extrem de dificil să estimezi cantitatea de oxigen atomic de pe Marte”, susține Pamela Marcum, cercetător NASA.
SOFIA este un observator spațial construit pentru a detecta și analiza radiațiile infraroșii din spectrul electromagnetic. În cadrul misiunii demarate de cercetătorii americani, dispozitivul va fi folosit cu scopul de a studia compoziția stelelor, a nebuloaselor planetare și a atmosferelor planetelor, atât în interiorul cât și în exteriorul Sistemului Solar, potrivit Descoperă.
În prezent, mai multe detectoare specializate se află la altitudini cuprinse între 11,3 și 13,7 km deasupra solului marțian. Acestea au fost dispozitivele care au detectat oxigen atomic în mezosfera planetei. Datele obținute în urma analizelor au fost publicate în revista ,,Astronomy and Astrophysics”.
Chiar dacă oxigenul atomic nu se găsește într-o cantitate atât de însemnată precum oxigenul molecular, respirabil, acest lucru nu înseamnă că este mai puțin important. El are un rol-cheie în cadrul mai multor procese, cum ar fi fluxul de energie și masa în interiorul și exteriorul atmosferei planetei Marte sau controlul temperaturii de pe această planetă.
Nu în ultimul rând, prezența oxigenului atomic influențează modul în care atmosfera planetei roșii se evaporă în spațiul cosmic. Mai mult decât atât, studierea acestei substanțe prezente în atmosfera marțiană le va permite cercetătorilor să afle modul în care ea a început să dispară în urmă cu câteva miliarde de ani.