CONCERTELE: Du-te la Zdob și Zdub ca să asculți Cuibul
Ai auzit probabil de highlight-ul week-endului, care e concertul de 20 de ani Zdob și Zdub (duminică, Arenele Romane, ora 17.00). Zdob și Zdub lansează și un album, „20 de ani”, dar e vorba mai mult de remixuri și versiuni ale unor piese anterioare. Merită în orice caz să-i vezi pentru că sunt o trupă de live care zgâlțâie podeaua scenei și urechile publicului. Nu sări peste trupa de deschidere, fiindcă sunt tot niște moldoveni pe care nu știm cât de des o să-i vezi în București, ba chiar niște proto-moldoveni, formați în ’91, cu câțiva ani înaintea Zdubilor. Cuibul a trecut prin diferite formule și în momentul de față face ceva acustic, cizelat, cu influențe de bossa novă.
Dacă nu vrei să-i asculți la Arene, Cuibul sunt anunțați și sâmbătă, la Berăria H, de la ora 20.00. La capitolul „cântări de club” ar mai fi două chestii interesante. Vineri, de la 22.00, în Barfly se produce ZOB (se spunea că vine de la „Zdrobește Oasele Bunicii”, pe vremuri). Exact la aceeași oră și în aceeași zi, dar în Moșilor ’95, la Studio, poți să vezi cum arată un jam session, treaba aia în care jazzmanii cântă în formule improvizate. Și dacă știi cum arată, s-ar putea să te atragă trupa gazdă, de la care ar trebui să pornească totul: Tavi Scurtu (tobe), Johnny Bica (clape), Michael Acker (bas).
Dacă vrei să vezi cu ce se mănâncă Cuibul în 2015:
EXPOZIȚII, DOCUMENTAR: nuduri, conace, Istanbul
La Punkt (Leonida 9-11) e vineri un vernisaj de fotografie, al lui Matei Hablinschi, fotograf cunoscut pentru nudurile lui provocatoare – inserează tu aici ce-ți stârnește imaginația, plus niște bice și lanțuri. Dacă ești rușinos sau minor, du-te la Muzeul Cotroceni, unde se deschide încă de joi o expoziție de conace. Cum, evident, în Palatul Cotroceni nu încap prea multe conace, e bineînțeles ceva cu fotografii și alte materiale ajutătoare, referitor la revitalizarea acestor construcții. Am văzut câteva în viața noastră și merită.
Și, în fine, dacă ești rușinos, dar îți place fotografia, duminică, la Muzeul Țăranului, de la ora 18.00, se proiectează un documentar de Alexandru Solomon, despre un fotograf pe nume Iosif Berman. Care a pozat Revoluția Bolșevică, Constantinopolul anilor ’20 din secolul trecut, copilăria Regelui Mihai și o mulțime de țărani și sate din aceleași vremuri.
LA CINEMA: Opt odioși și-o mlaștină
Ultimul Tarantino, „Opt odioși”, e cu un vânător de recompense care-și face de lucru undeva, la puțină vreme după ce-n America se termină Războiul Civil. Are capitole, Samuel L. Jackson, Kurt Russell, Jennifer Jason Leigh și Tim Roth, durează aproape trei ore și conține ce te-ai aștepta de la Tarantino, adică violență sărită peste cal care te face, curios, să râzi. Ca alternativă pentru adulți, dintre premiere ai mai putea să te duci la „Mlaștina”, un thriller spaniolesc care a primit niscai premii și bile albe.
LA TV: Partizani, dueliști și moldoveni
Cam secetă la TV în week-endul ăsta. Vineri, dacă n-ai chef de vandamuri și alte aiureli, poți (re)vedea „8 mile” (21.35, TV 1000) sau „Tinerețe furată” (22.15, PRO Cinema), nu mai insistăm, că-s vechi. Sâmbătă ar fi de încercat „Sălbăticie” (20.00, HBO, din 2014), cu ceva nominalizări la Oscaruri, Globuri de aur și BAFTA. Reese Whiterspoon divorțează și o ia creanga prin munți, unde se întâlnește, la ora 22.00, cu „Portretul luptătorului la tinerețe” (dacă ai TVR Internațional). Filmul lui Constantin Popescu e unul atipic, despre luptătorii anticomuniști din anii ’50. Duminică, de la 22.40, pe TVR 2, e tot un românesc care merită bifat, „Nuntă în Basarabia”, de Napoleon Helmis. Și, în fine, pe Cinemax 2, la 23.55, e un film-cult „Dueliștii” lui Ridley Scott, cu Harvey Keitel tânăr. Musai să-l vezi dacă n-ai făcut-o, n-are nicio legătură cu pacpacurile și bumbumurile în care s-a specializat regizorul ulterior.
Ca să te convingi că „Dueliștii” e altceva:
NETFLIX: Viața colorată a lui Pablo Escobar
Dacă toate astea nu te satisfac, poți să-ți faci cont pe Netflix, care a intrat în România acum o săptămână, e gratis prima lună. O grămadă de seriale cu premii. Dintre ele îți recomandăm „Narcos”, producție proprie, proaspăt, de anul trecut, despre viața lui Pablo Escobar. Chiar dacă n-a luat Globuri de Aur, au bătut din palme și publicul, și critica la el, printre altele datorită imaginii și tăieturii spectaculoase, fluide și speciale. Wagner Moura, brazilianul care îl interpretează, face toate paralele, ca și restul actorilor.
În general, serialele produse de Netflix sau Amazon au ceva cumva nișat, inteligent, marginal în sensul bun față de chestiile mainstream de pe marile rețele americane. E drept, „Narcos” are doar un sezon în momentul de față, al doilea urmează în august 2016, așa că, și dacă-nghiți cele 10 episoade la rând, cum se poartă, o să rămâi la sfârșit puțin în ceață. Dar știi că probabil așa e cu serialele și, oricum, finalele de sezon au și ele dichisul lor.
Escobar văzut de Netflix, în „Narcos”