Panama Papers. Șarlatanii și banii. Cărți, filme și muzici despre scheme financiare

Când eram de-o șchioapă, ni se spuneau legende despre comori. Despre bani, pe limba „dezvrăjită” a oamenilor maturi. Se făcea că dacă ajungi la marginea curcubeului, vei găsi comoara. Era și povestea cu navele-fantomă fermecate, ce apărau comori îngropate în insule. Azi, Dosarele Panama dezvăluie că legendele nu-s așa desprinse de realitate. În Paradisurile Fiscale companiile offshore sunt comorile contemporane. Ni se povestea despre pirații care jefuiesc, hidoși și soioși, cu un ochi acoperit de-o fășie neagră de postav. Pirații azi nu mai prădează. Fac evaziune fiscală. În basme, prințul primea mâna prințesei după ce răpunea balaurul și bonus de la regele avut… jumătate din împărăție. Capitaliștii își împart și azi imperiile fiscale după cumetrii. Poveștile sunt multe, iar banul e mitic, stă la temelia lumii.

După crize economice și capitalism haotic, parcă-am vrea să ne întoarcem la Paradisul Pierdut, când negoțul nu implica bani, ci schimbul în natură: „Îți dau grâu și-mi dai miere”, așa se spunea pe vremea când se potcoveau purecii.

Dar punem punct poveștilor și nu mai râvnim la Paradisul Pierdut. Azi „greii”, magnații, golanii, politicienii, fotbaliștii, interlopii sau vedetele din showbiz preferă Paradisurile Fiscale.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Scandalul „Panama” s-a declanșat și mass media vuiește. Așa că v-am pregătit o listă de șarlatani și șarlatanii din filme, cărți și muzică. Avem și o certitudine: escrocii din ficțiune sunt avataruri ale infractorilor reali. Dacă în viața reală îi blagoslovim pe băieții răi și fetele pungașe, în ficțiune, să recunoaștem, ne plac personaje de tipul Bonnie și Clyde.

Cărți, filme, muzici. Despre escroci, brokeri, cartofori, traficanți și crize financiare

Top Cărți

1. Cristian Sima, „Marea Spovedanie a brokerului fugar”, Editura Integral, 2015

Cristian Sima a dispărut din România în octombrie 2012, fiind acuzat de mai mulți dintre clienții săi că le-a blocat accesul la banii din conturi. Sima a susținut că, de fapt, le-a pierdut toți banii pe bursă. Fost președinte al Bursei SIBEX și proprietarul casei de brokeraj WBS Holding, Cristian Sima era cunoscut pentru pariurile sale riscante pe bursă, care i-au adus câștiguri enorme, însă și pierderi similare.
Printre clienții care și-au pierdut atunci banii pe mâna lui Sima s-a numărat și fostul ministru de Finanțe liberal Daniel Dăianu, care ar fi pierdut 200.000 de euro, creatoarea de modă Irina Schrotter, care ar fi pierdut 100.000 de euro, dar și Marie Rose Mociorniță sau vedeta de televiziune Andreea Raicu.

2. Joseph E. Stiglitz, „Marea divizare. Societățile inegale și ce putem face în privința lor”, Editura Publica, 2015. Traducere de Smaranda Nistor

Economistul american Joseph Stiglitz, luareat al Premiului Nobel pentru economie în 2001, expune pe larg inegalitatea Americii: dimensiunile și cauzele ei, dar și consecințele pentru națiunea americană și pentru întreaga lume și descrie cu lux de amănunte politicile iresponsabile – dereglementarea, reducerile de taxe, scutirile fiscale pentru grupul de 1% al celor mai bogați americani. Proasta gestionare a economiei noastre și a globalizării se leagă, mai departe, de rolul pe care grupurile de interese îl joacă în viața politică – o viață politică în care sunt tot mai mult reprezentate interesele celor 1 %. Una peste alta, Stiglitz demonstrează că 99 % din oameni trudesc, respectând legea, întru bunăstarea unui singur procent din populație în folosul căruia sunt, de fapt, făcute legile.

3. Pierre Jovanovic, „Blythe Masters: femeia care a inventat armele financiare de distrugere în masă”, Editura Philobia, 2011. Traducere de Dorina Oprea

Cartea este portretul celei mai puternice femei de pe planetă, banchera de la JP Morgan („principalul responsabil pentru criza financiară cu care ne confruntăm cu toții”) care a dus la ruina băncilor inventând instrumentele credit default swap. Ea a fost supranumită de ziariștii de la The Guardian „Cea care a inventat armele fianciare de distrugere în masă”.

4. Francis Scott Fitzgerald, „The Great Gatsby”/ „Marele Gatsby”, Editura Polirom, 2011. Traducere de Mircea Ivănescu

Cartea putregaiurilor și a suferinței, a iubirii pârjolitoare și devastatoare. Iubirea lui Gatsby, personaj literar iconic, este sfredelitoare ca tăișul unei săbii de samurai și tandră ca mirosul orhideelor supraexpuse la caldură. „Marele Gatsby” este James Gatz, este povestea unui miraj, a unui Vis American ratat, o dramă a succesului, provocată de neostoitele vicii umane în care banul este rege. În America anilor 1920, James Gatz alege calea succesului facil și periculos. Este tânăr, frumos, ajunge un bărbat puternic, bogat, dar extrem de vulnerabil din cauza obsesiei sale pentru Daisy, mânându-și toate eforturile în a-și recâștiga dragostea. Schema financiară: contrabanda cu alcool pe fundalul prohibiției americane. Scopul: înavuțirea, pentru a o cuceri pe femeia iubită, Daisy Buchanan. Rezultatul: femeia iubită nu-și sacrifică căminul, puterea compromisului este mai presus de iubirea din tinerețe. Strălucirea nu are fond, pragmatismul și romantismul nu se împacă, iar banii nemunciți sunt ca soarele de noiembrie la crepuscul, o lumină ce se stinge. Memorabile sunt petrecerile organizate de Gatsby, luxul, fastul, muzica și goliciunea existenței umane zugrăvite magistral de autor: „În nopțile verii aceleia, dinspre casa vecinului meu se auzea mereu muzică. În grădinile lui albăstrii, bărbați și femei pluteau tremurători ca niște fluturi de noapte, înconjurați de șoapte, de șampanie, de stele.”

Top Filme

1. „Lupul de pe Wall Street”/ „The Wolf of Wall Street” – de Martin Scorsese (2013)
Cu: Leonardo DiCaprio, Jonah Hill, Margot Robie, Matthew McConaughey, Kyle Chandler, Rob Reiner

Escrocul Jordan Belfort e sufocat de teancuri de bani, e clovn carismatic, pastilat, drogat și obsedat sexual, el măsluiește și fraudează fără pic de cenzură morală, înconjurat de suita de prostituate-animale domestice. Fără prohibiție sau inhibiție. Înființează firmă de brokeraj „penny stocks”, tranzacționează sume infime. Păcălește bursa cu flerul unui iluzionist care face prin vrajă să dispară moneda din portmoneul îndesat cât mai bine-n buzunare, traiste, poșete și serviete de spectatorii circumspecți ai numărului de magie. Pardon, face-o vrajă ca să înlesnească șarlatania? Nu, Jordan Belfort bagă vrăjeală, nu vrajă. Dacă banii sunt ochiul dracului, atunci Lupul de pe Wall Street l-ar face și pe Belzebut să pară un tip scorțos, conservator și cu miopie avansată. Leo DiCaprio e Lupul care-și holbează ochii după toate infamiile omenești. Inițial, șeful lui de pe Wall Street îl pune să se bată-n piept ca aborigenii din triburi, într-o incantație ce inaugurează ascensiunea lui Jordan pungașul. Primește și un sfat viril de la șef: să se gândească la bani chiar când se fericește singur, când freacă gherțoiul, dacă vreți s-o zicem pe-aia dreaptă. Filmul lui Scorsese e dezmăț total, cu scene desprinse parcă din Saturnalii, orgiile opulente ale strămoșilor romani. Lupul Leo trage cocaină din posteriorul unei târfe. Aruncă pitici la țintă într-o petrecere extravagantă în corporație. E guru cu rictus, gesturi și discurs de Hitler pentru „oile” docile, discipolii care ciulesc urechile la doctrina hoției. Își deschide cont în Elveția pe numele soției și asociaților, pentru a depune banii pe care i-a câștigat cu nemiluita. Îi denunță pe toți prietenii săi poliției doar ca să-și scape pielea din babilonie, atunci când e deconspirat. Ca-n povestea cu Scufița Roșie, Lupul de pe Wall Street, metaforic zicând, ar mânca de viu pe oricine-i iese-n cale, pentru un pumn de dolari.

2. „Breaking Bad” – serial de Adam Bernstein (2008)
Cu: Anna Gunn, Bryan Cranston, Dean Norris

Un profesor de chimie superinteligent, care nimerește într-un „college” dintr-o suburbie americană se gândește într-o zi cum se iasă din mizerie. Aflase că-i bolnav de cancer. Costul tratamentului era exorbitant pentru un salariu de profesor, fie el și cetățean în Țara tuturor posibilităților. Intelectualul nu vrea să-și depășească condiția umană. Vrea doar să facă bani. Jesse, un fost elev mediocru, junkie si ratat, îi propune să producă amfetamină, așa cum numai un prof de chimie poate, „crystal meth” desăvârșit. Profesorul Walter White, introvertit și serios până-n momentul când află că-i în proximitatea morții, vrea cu obstinație să facă bani. Banii de pe urma traficului de droguri nu circulă prin bănci, nu se depozitează într-un cont abstract, vin cash, în mână. Există, sunt tangibili. Profesorul îi vrea exact așa, materiali și din abundență. El nu falsifică bani, falsifică substanțe chimice. Într-un laborator improvizat în rulotă, apoi în altul de ultimă generație, producția de amfetamină a lui Walter crește exponențial. Proporțional, se adună bancnote. În creuzetul lui, amfetamina banală, albă și ieftină, devine albastră și pură. Bancnotele de 5 dolari se preschimbă-n hârtii de 500 de dolari. Metamfetamina se scurge-n vasele de sticlă unde fierbe, iar banii curg pe bandă rulantă – iată versiunea contemporană a visului ocult al alchimiștilor. În miezul serialului, se strâng atât de mulți bani, la modul fizic, încât trebuie legați în baloți. El și-ai lui, soția și copilul său cu dizabilități, îi depozitează în faimoasele boxe din Statele Unite unde americanii de rând își țin vechiturile. Boxe închiriate pe 2 poli. Soția lui contabil inventează o metodă de a cheltui legal banii: vor deschide o spălătorie de mașini, unde la prețul obișnuit 20 dolari/ spălarea (nu de bani, ci de mașini), ei emit chitanțe de peste 1.000 de dolari.

3. „Casino” – de Martin Scorsese (1995)
Cu Robert De Niro, Joe Pesci, Sharon Stone

Trei ore de film cu De Niro cartofor evreu, în Las Vegasul vintage din anii 70, cu râuri de bani irizați de lumini fosforescente de neon. Mirajul banilor și anatomia Vegasului mitic și strident prin prisma unei pilde contemporane despre lăcomie, succes, supliciu și surghiun. Mafioții din Kansas controlează cazinoul Tangiers unde se deșiră povestea încâlcită a lui Sam (Ace) Rothstein, parior care fură „legal” la jocurile de noroc în localul său, prin strategii subtile și dibace: ecrane mari îi dezvăluie spectacolul jocurilor unde peștii mari îi înghit pe cei mici în ecosistemul banilor, are oameni care citesc pe buze și divulgă ce rostesc jucătorii, are fire și microfoane pentru a intercepta ce-și spun inșii dintre palmierii artificiali. Ace însuși decriptează psihologia și matematica ilicită a scamatoriilor practicate de șarlatani. Vedem Vegasul în anii de glorie. Legile fiscale pălesc în orașul Vegas, etalat ca o coadă de păun. Nicky Santoro, prietenul lui Ace, coleric și viciat de minciuna pe care o mânuiește mai abitir decât cărțile la poker, e mână-n mână cu baronii mafioți. În ingineria financiară complex,ș Nicky e farsor și Păcălici. Exact ca în jocul de cărți pe care-l jucam în copilărie, cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche, Nicky rămâne Păcălici. Sau Popa Prostu”. Ginger McKenna, otreapa de care-i îndrăgostit morbid Ace, cu bijuterii atârnate pe tot trupul, este o figură alegorică a vanității tembele. Nicky și Ginger îl trădează pe Ace și toată bogăția se spulberă ca o vedenie în deșertul Mojave din Nevada, unde tronează simbolic, înconjurat de pustiul de nisip, Vegasul demonic. Vegas – o „fata morgana” pentru însetații de câștig meschin.

Top Muzică:

Abba – „Money, Money, Money”
https://www.youtube.com/watch?v=ETxmCCsMoD0

The Beatles – „Money (That’s What I Want)”
https://www.youtube.com/watch?v=SLK9owh9Ysc

Bruno Mars ft. Travie McCoy – „Billionaire”
https://www.youtube.com/watch?v=8aRor905cCw

Pink Floyd – „Money”
https://www.youtube.com/watch?v=-0kcet4aPpQ

Puya si Don Baxter – „Bagă Bani” (Special Guest Connect-R)
https://www.youtube.com/watch?v=ZgbJb6ybNe4