În satul arhaic Moisei, oamenii se salută între ei cu „Lăudăm pe Iisus”, iar răspunsul este „În veci amin”. Îmbrăcați în straie populare, trezindu-se la cele mai înalte ore alea dimineții pentru a se îngriji de treburi, mai ales de numeroasele animale, ardelenii îți arată o lume în care nu mai știi nici cine ești, nici cine-ai fost, scrie Vocea Transilvaniei.
Fast-food-ul este înlocuit de vechea gospodină, mașinile sînt reduse la trăsuri conduse de cai falnici, iar tehnologia pare a însemna cîntece folclorice ascultate în case tradiționale, îmbrăcate în desene pitorești, și covoare cusute manual. O lume veche, unde obiceiurile sînt păstrate la loc de cinste.
Sărbătoarea Învierii presupune o adevărată pregătire în Moisei. Mai presus de bucatele tradiționale, oamenii se îngrijesc în primul rând de suflet, oamenii ținând post negru până seara.
În aceste zile, cântarea specifică locului răsună în vocile triste ale credincioșilor: „O, amar mă doare gîndul/ Timpului prea mult pierdut/ Că mi-erai atît de-aproape,/ Dar eu nu te-am cunoscut./ Cum de nu vedeam eu oare/Ce mult bine mi-ai făcut,/Cum de nu-ți simteam iubirea,/Cum de nu te-am cunoscut?”
Smerenia regăsită în aceste versuri îi aparține familiei Pricop din Moisei. Irina Pricop, avînd 65 ani, alături de soțul ei, Pricop Vasile (72) sunt oameni ce îți pot arăta într-o zi ce înseamnă simplitatea, credința și înțelepciunea. Locuind într-o casă veche, de 100 ani, familia Pricop spune că trăiește pentru muncă și biserică. Amîndoi se trezesc nu mai tîrziu de cinci dimineața, pentru a se îngriji de animale, dar și de pâmîntul de la „Halașcă”.
Una dintre tradițiile moroșenilor constă în punerea unui ban de argint într-un lighean, în care toată familia se spală pe față, rostind: «Să fiu roșu ca oul și tare ca banul».
Irina Pricop scrie cîntece bisericești pentru Parohia Ortodoxă Moisei Centru, al cărei preot paroh este Timiș Dumitru. „La 12 noaptea luăm Lumina Sfîntă, dar stăm pînă dimineață la slujbă. Paștele e cea mai mare sărbătoare pentru noi, Domnul Iisus ne-a spălat păcatele. Măcar atît să facem și noi”, spune aceasta.