Potrivit publicației South African Journal of Science, pipele de canabis au fost analizate la Pretoria, în Africa de Sud, cu ajutorul unui procedeu specific: cromatografie de masă gazoasă, asociată cu o spectrometrie de masă. Această tehnică foarte precisă a permis oamenilor de știință să identifice substanțele ce erau fumate în secolul al XVI-lea și al XVII-lea, epoca în care a trăit celebrul dramaturg britanic.
Dintre cele 24 de pipe studiate, opt conțineau reziduuri de canabis, iar patru dintre acestea au fost găsite în grădina lui Shakespeare. Urme de foi de coca, aduse din Peru, au fost de asemenea detectate, dar nu în pipele găsite în grădina dramaturgului.
Europa secolului al XVII-lea a descoperit multe plante noi ale căror frunze puteau fi rulate și fumate, iar cele mai multe dintre acestea proveneau din Lumea Nouă. Mai mulți navigatori au adus din America de Nord planta de tabac (Nicotiana rustica), frunze de coca din Munții Anzi, dar și numeroase plante asiatice. Oamenii din epocă testau noile plante, iar Shakespeare și prietenii lui par să nu se fi sustras de la această regulă.
În 2011, antropologul Francis Thackeray a descoperit urme de cocaină în casa dramaturgului și a cerut imediat o exhumare a rămășițelor pământești ale acestuia. Dar, din cauza ultimelor dorințe ale scriitorului, care îl blestema pe „acela care (îi va deplasa) oasele” sale, solicitarea sa nu a fost niciodată transformată în realitate. În prezent, posibilitatea acestei exhumări pare incertă, chiar și după aceea a regelui Richard al III-lea din 2012, deși ar putea să pună capăt numeroaselor speculații despre viața lui William Shakespeare.
„Keep invention in a noted weed” („Păstrează invenția într-o buruiană vestită”), scria William Shakespeare în „Sonetul 76”. Potrivit The Independent, interpretarea acestei fraze ar putea face trimitere la faptul că dramaturgul britanic prefera canabisul în locul efectelor excitante ale frunzelor de coca, mai ales pentru virtuțile lor în ceea ce privește procesul de creație.
William Shakespeare (1564 – 1616) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Este adeseori numit „poet național al Angliei” și „poetul din Avon”. Opera sa literară este alcătuită din aproximativ 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative și multe alte multe poezii. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără tragediile „Hamlet”, „Romeo și Julieta”, „Titus Andronicus”, „Macbeth”, „Othello”, „Regele Lear”, comediile „Furtuna”, „Visul unei nopți de vară”, „Neguțătorul din Veneția”, „Cum vă place”, „Îmblânzirea scorpiei” și volumele istorice „Regele Ioan” și „Richard al III-lea”.