Pățania unui american: A călătorit în 85 de țări, dar s-a trezit „expulzat” din România. „Am părăsit oficiul de imigrări cu capul în jos”

„Povestea mea a început în data de 3 martie, la miezul nopții, când m-am urcat într-o dubiță din cartierul Paharganj din Delhi, India și m-am îndreptat spre aeroport”, rememorează Earl. „Cel mai recent tur în India ajunsese la final și mă îndreptam spre noua mea destinație. Din India, am zburat în Dubai, am schimbat avioanele și am ajuns la București.

Pe aeroportul Otopeni, am ajuns la ghișeul de imigrări, ca de obicei. Femeia de la birou s-a uitat câteva clipe la monitorul calculatorului și mi-a zis: „Aveți rezidență aici, unde este cartea de rezidență?”. „Mi s-a spus că o s-o primesc la începutul lunii martie și o să merg mâine să o ridic”, am spus eu”, povestește americanul pe blogul său.

„În dimineața următoare, am ajuns primul la biroul de imigrări, din centrul Bucureștiului, pentru a ridica viza. Femeia de acolo mi-a zis că viză de ședere mi-a fost refuzată. I-am explicat că așa ceva nu este posibil, deoarece anterior mi s-a spus că voi primi cartea de rezidență în primele săptămâni din martie. Nu ar fi fost posibil, deoarece am urmat exact pașii indicați de cei de la biroul de imigrări, pentru a obține viza de ședere”, explică bloggerul.

„Femeia de acolo mi-a arătat și o scrisoare, în care se arăta că viza mi-a fost refuzată „deoarece nu existau suficiente motive pentru care eu ar fi trebuit să primesc viza”. Cam vag… Am fost confuz, deoarece mă primiseră în țară cu o zi înainte și, potrivit sistemului de imigrări de la aeroport, aveam o viză de ședere validă.

Și totuși, eram un american fără viză de ședere în România. Neavând acest document, asta însemna că mă aflam ILEGAL în România și depășisem cu mult cele „90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile”, în care li se permite să stea cetățenilor americani. Dacă nu aveam rezidență, trebuia să plec imediat și să nu mă mai întorc”, scrie Earl.

Înainte de a părăsi oficiul de imigrări, am cerut mai multe informații, pe care mi le-a tradus un prieten. Iată ce mi-a explicat funcționarul de la imigrări:

– Decizia de a nu îmi oferi viza a fost luată de mai mulți agenți de imigrări cu rang superior, care analizează doar anumite aplicații de vize.

– Autoritățile române au considerat că eu încerc să obțin viză bazându-mă pe blogul meu. Mai exact, n-aș fi putut să scriu despre locurile frumoase din România și din afara țării?

– Dacă România ar avea nevoie de un blogger care să promoveze țara, ar merge la oficiul de șomaj din București și ar găsi acolo un asemenea om, care dorește să scrie despre România”, precizează bloggerul.

Bloggerul susține că acestea sunt motivele pentru care i s-a refuzat viza de ședere pentru România. „Am părăsit oficiul de imigrări cu capul în jos”, mărturisește Earl. „Din fericire, aveam deja planificată o călătorie de șase zile în Italia și, după ce m-am pregătit psihic să părăsesc România pentru mult timp, am zburat, în dimineața următoare, spre Bologna”.

Ce i-a transmis un român lui Earl

„Din nefericire, a primit același tratament pe care autoritățile din SUA îl aplică în cazul miilor de imigranți bine intenționați, care vor să ajungă peste Ocean. De fapt, sunt entuziasmat de faptul că pașaportul american nu garantează automat dreptul de a intra sau de a sta într-o țară”, îi transmite un cititor lui Earl, la secțiunea comentarii.