„Plăcuțele lui Bitus”, artefacte dacice, oprite de la vânzare la o licitație în București. Care este povestea plăcuțelor de aur și cu cât voia să le vândă proprietarul

„Dată fiind susceptabilitatea acestui lot pentru Tezaurul național”, „Plăcuțele lui Bitus” au fost retrase, iar vânzarea lor a fost amânată, „până la clarificarea regimului juridic de proprietar”.

„Plăcuțele lui Bitus”, un set de trei artefacte votive din aur, care datează din secolele II-III e.n., au fost scoase la licitație cu un preț de pornire de 85.000 de euro, după ce Ministerul Culturii (MC) nu și-a exercitat dreptul de preempțiune.

Despre descoperirea acestor artefacte și despre interesul crescut pentru ele a vorbit, într-o conferință de presă care a precedat Licitația de Crăciun organizată de Artmark marți seară, Florian Matei Popescu, cercetător științific la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”.

„De ce descoperirea a făcut vâlvă? În primul rând, ea a făcut vâlvă în 1987, când, în urma unor lucrări edilitare, pentru a pune mai bine în valoare izvoarele termale de la Geoagiu-Băi, a fost descoperit un bazin, evident natural, dar care fusese cumva lărgit, amenajat de către romani, și în acel bazin au fost descoperite șapte plăcuțe exact de tipul acesta – ele sunt ușor diferite, dar sunt numai diferențe de nuanță, ele sunt același tip de artefact, dacă putem spune așa – încă una a apărut puțin mai târziu, dar, probabil, tot descoperită în acel context, în 1987. Pe lângă acestea, au fost descoperite patru altare dedicate nimfelor și zeiței Diana și zeiței Hygeia și, de asemenea, un număr important de monede – nici până acum numărul exact nu se știe -, se vorbește în literatura de specialitate de 400 sau 600 de monede. Toate găsite într-un ceea ce noi am numi din punct de vedere arheologic un complex închis. Monedele nu au intrat niciodată în circuit, nu știm exact nici măcar numărul lor. Piesele, în schimb, au intrat rapid în circuitul științific”, a declarat, în conferința din 2 decembrie, Florian Matei Popescu.

Acesta a precizat că plăcuțele au făcut vâlvă din două motive: în primul rând, pentru că erau din aur și, în al doilea rând, pentru că pe una dintre aceste opt tăblițe – din care numai cinci au inscripție – este atestat un anume „Decebalus Luci filius”, care oferă la rândul lui o dedicație către nimfe.

Cele trei artefacte care urmau să fie scoase la licitație marți seară aduc în plus un nou nume. Numite „Plăcuțele lui Bitus”, datorită inscripției pe plăcuța votivă de mai mici dimensiuni „(VOTU(M) UBE(R) BITUS)”, ceea ce s-ar putea traduce aproximativ prin „Darul îmbelșugat (făcut de) Bitus” (Bitus reprezintă unul dintre cele mai răspândite nume dacice, alături de Brisanus, Duda, Soia, Mucapa etc.), acestea sunt unice din mai multe perspective.

„În primul rând, încă un nume, i-aș spune traco-dacic, pentru că este un nume destul de răspândit și care este atestat atât la nord, cât și la sudul Dunării, dar, în același timp, și faptul că una dintre plăcuțe este anepigrafă, dar, dacă vă uitați atent, câmpul inscripției este deja trasat, ceea ce arată că în zonă deja exista o producție de serie specializată și trăgeau numai câmpul inscripției lăsând apoi loc, exact cum se face astăzi pentru epitafuri, pentru a trece numele și zeitățile respective. Asta este încă un element în plus (…) care ne arată că avem de-a face cu un soi de producție locală și care era țintită special – probabil se vindeau cum mergeți azi la poarta mănăstirilor și luați o iconiță pe care apoi o lăsați undeva în zona altarului -, se vindeau undeva înainte de a intra în zona acestui sanctuar dedicat nimfelor, tocmai pentru a fi lăsat acolo ca ofrandă”, a mai spus atunci Florian Matei Popescu.

Totodată, acestea sunt singurele artefacte de acest tip aflate într-o colecție privată, nu într-una muzeală, dintr-un total de 14 astfel de plăcuțe votive din aur descoperite pe întregul teritoriu al fostului Imperiu Roman, ce se întindea din Britania până în Egipt, acoperind cea mai mare parte a lumii civilizate. Acestea sunt singurele plăcuțe dedicate, la aproximativ patru generații de la cucerirea Daciei de Traian, de un dac (iar nu de un roman, de un colonist al Imperiului sau de un negustor grec sau oriental, precum în celelalte cazuri), pledând pentru contopirea populației geto-dace cu cea a coloniștilor romani, pentru formarea, în perimetrul Daciei Romane, a poporului român.

Plăcuțele au fost trecute din generație în generație, de la descoperirea lor, la sfârșitul sec. XIX, și până în prezent, scăpând de-a lungul vremurilor de înstrăinare, dat fiind statutul familiei care le-a păstrat, apoi, prin ascundere, naționalizării din anii comunismului.

Autenticitatea celor trei piese a fost confirmată atât de academicianul Alexandru Vulpe, președinte al secției de Științe Istorice și Arheologice a Academiei Române, care a participat și el la conferința din 2 decembrie, cât și de Florian Matei Popescu.

„În cazul celor trei piese nu e niciun dubiu. Sunt sigur autentice. N-avem nici cea mai mică îndoială”, a spus atunci academicianul Alexandru Vulpe.

„Acestea sunt autentice. Sunt elemente de detaliu care arată că intră în acea serie deja cunoscută, deci aici nu încape niciun fel de îndoială, nu este cazul”, a declarat și Florian Matei Popescu.

În ceea ce privește ideea ca aceste piese să intre în posesia unui colecționar privat și să nu fie expuse într-un muzeu, academicianul Alexandru Vulpe a spus: „Este trist să ne gândim că astfel de piese, în loc să ajungă în muzee publice, riscă să fie cumpărate de colecționari, cine știe cine și unde și să dispară practic din circuitul științific. Din păcate, legile noastre sunt destul de permisive, știu că, înainte de ’89, dacă găseai astfel de lucruri, ți se confiscau pur și simplu sau, în cel mai bun caz, îți dădeau un preț de nimic pe ele. În schimb, erau salvate din punct de vedere al patrimoniului cultural și științific, încât trebuie spun cu oarecare regret că aceste legi nu se mai aplică astăzi”.

Statul are drept de preempțiune, dar, dacă statul nu își exercită dreptul, proprietarul poate vinde bunurile unei alte persoane interesate.

„Statul nostru se știe prea bine că n-are prea mulți bani pentru cultură. Asta e!”, a mai spus Alexandru Vulpe.

Toate cele trei artefacte fac parte din patrimoniul cultural național, fiind clasate în categoria Tezaur. Valoarea acestor trei plăcuțe votive din aur dacic este apropiată de cea a vestitelor brățări regale dacice din aur descoperite în zona cetăților din Munții Orăștiei, care au fost furate de vânătorii de comori și recuperate printr-un proces dificil din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția și Germania. Din 2011, brățările pot fi admirate la Muzeul Național de Istorie a României din București.

Alexandru Bâldea, managing partner Artmark, a spus, pe 2 decembrie, că prețul de pornire pentru aceste obiecte a fost stabilit împărțindu-se prețul unei brățări dacice la cinci.

„Au stârnit un interes mare și o dezbatere pseudoștiințifică pe bloguri și pe varii forumuri, nu însă și din partea statului. Au trecut patru luni de zile de când notificarea de punere în vânzare s-a făcut, iar dânșii nu ne-au solicitat nicio informație. Termenul a expirat. Din păcate, ca de obicei”, a mai spus atunci Alexandru Bâldea.

La rândul său, Florian Matei Popescu a spus că l-a anunțat despre existența acestor piese și pe directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, pentru că a considerat că trebuie ca „toată lumea din mediul științific să știe că ele există și că au reapărut pe piață”, „pentru că locul unor astfel de piese este în tezaurul României, fără îndoială (…), să poată fi văzute de toată lumea”.

„În acest caz, s-au respectat toți pașii legali și așa trebuie făcut de fiecare dată (…) Or, aici s-au respectat pașii legali și aceste bunuri, fiind clasate, ele nu pot părăsi țara – pot părăsi țara doar temporar într-o expoziție temporară -, ele vor rămâne ca bunuri pe teritoriul țării”, a mai spus Florian Matei Popescu.

(Serviciul FOTO al MEDIAFAX vă pune la dispoziție imagini)