POSTUL CRĂCIUNULUI. Restricții și obiceiuri în perioada postului

POSTUL CRĂCIUNULUI, al doilea ca importanță după postul Paștilor, începe în 14 noiembrie și se încheie în 24 decembrie, în cele 40 de zile, cei care postesc pot mânca doar produse vegetale, fără carne și produse lactate, iar în toate zilele de sâmbătă și duminică au dezlegare la pește, scrie Mediafax.

POSTUL CRĂCIUNULUI în bisericile ortodoxe începe miercuri și durează 40 de zile, potrivit hotărârii Sinodului local din Constantinopol care a avut loc în 1166, în timpul patriarhului Luca Chrysoverghi, până atunci postul fiind de șapte zile sau șase săptămâni, mai aspru sau mai ușor.

Al doilea ca importanță după postul Paștilor, postul Nașterii Domnului începe în 14 noiembrie și se încheie în 24 decembrie. Cea mai aspră zi de postire pentru Sărbătoarea Crăciunului este 24 decembrie, ajunul Nașterii Domnului.

SPORT David Popovici, provocare pentru înotătorul care a câştigat patru medalii de aur la JO Paris 2024

23:16

APĂRARE MApN: „A fost detectat un semnal de țintă aeriană de mici dimensiuni la 15 km de Chilia Veche”

23:10

În POSTUL CRĂCIUNULUI este dezlegare la pește și preparate din pește, la vin și untdelemn în toate zilele de sâmbătă și duminică.

Prima zi de dezlegare la pește din POSTUL CRĂCIUNULUI este miercuri 21 noiembrie, de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică. În afara zilelor de sâmbătă și duminică, mai sunt dezlegări la pește vineri 30 noiembrie, de sărbătoarea Sfântului Andrei, joi 6 decembrie, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, joi 13 decembrie, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei. Ultima zi în care se mănâncă pește în POSTUL CRĂCIUNULUI este marți 18 decembrie, de Sărbătoarea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul.

Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regulă, în calendarul creștin ortodox fie prin mențiunea dezlegare la pește, fie prin simbolul unui pește. Acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinților Apostoli.

Părintele Ciprian Apetrei, de la Biserica Sfântul Antonie cel Mare din Capitală, a declarat pentru Mediafax că postul este un act liber consimțit, reglementat de disciplina religioasă pentru a întâmpina un eveniment important în istoria mântuirii și el trebuie să reprezinte și o abținere de la toate lucrurile rele și de la gânduri urâte.

În timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea până în ceasul al nouălea (aproximativ orele 15.00-16.00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește, cu excepția perioadei dintre 20 și 25 decembrie, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marțea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, la vin și untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot așa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin.

POSTUL CRĂCIUNULUI este ținut și în Biserica Romano-Catolică, unde este numit „Jejunum Adventus Domini” (Postul venirii Domnului), dar durează doar trei săptămâni.

În ultima zi a POSTUL CRĂCIUNULUI (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, credincioșii din multe zone ale țării pregătesc bucate pe care le sfințește preotul. Ziua de Ajun este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al nouălea, când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care amintește de steaua ce a vestit magilor nașterea Mântuitorului. Această ajunare amintește, de asemenea, de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creștin și apoi prima împărtășire la Liturghia săvârșită atunci în acest scop.

Tot din ziua de Ajun încep colindele, cântările prin care glasurile copiilor vestesc marea bucurie a Întrupării Domnului. Postul se încheie în 25 decembrie, după Sfânta Liturghie.

Nașterea lui Iisus este prezentată în două Evanghelii, la Matei și Luca, fiecare punctând anumite elemente istorice și cosmice. Astfel, Sfântul Evanghelist Matei amintește de stea, de magi și de fuga în Egipt, pe când Sfântul Evanghelist Luca descrie călătoria de la Nazaret la Betleem, nașterea Pruncului și așezarea Lui în iesle, închinarea păstorilor și bucuria cerească a îngerilor.

Unul dintre obiceiurile din perioada postului este și astăzi spălarea veselei cu cenușă sau leșie, ca să nu mai aibă nicio urmă de carne sau derivate ale acestor produse.

De asemenea, perioada de după Lăsatul secului de Crăciun era cunoscută sub denumirea „șezătorile de iarnă”. Șezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ, dar și distractiv. Chiar dacă se desfășurau în perioada Postului Crăciunului, aspectul distractiv era tolerat deoarece în cadrul lor erau învățate colindele și urăturile ce urmau să fie rostite în timpul sărbătorilor de iarnă.

În ziua de Lăsata secului, gospodarii de la sate mănâncă sarmale și carne friptă, beau țuică și vin nou. Gospodinele trebuie să țină cont de mai multe superstiții: resturile de la masa de Lăsata secului se aruncă doar spre răsărit, altfel păsările se vor răzbuna și vor ciuguli toată recolta de boabe; oalele se așază cu gura-n jos pentru ca gospodăria să fie ferită de pagube. În plus, femeile nu au voie să coasă, nu torc și nu țes de Lăsata secului pentru ca gospodăria să nu fie lovită de rele și de boli. Dacă dai împrumut ceva din casă, se vor înmulți lupii și vor coborî în sat. Femeile fac turte de mălai și le dau de pomană pentru morți și vii.

În unele zone, există obiceiul „bătutul pernelor”: fetele nemăritate încearcă astfel să-și îmblânzească soarta și să-și găsească pețitori. Este o vreme și a prezicerilor: dacă pieptul găinii fripte pentru masă este gras, iarna va fi grea, viscolită și geroasă, iar dacă este lipsit de grăsime, vine iarnă blândă și o vară rodnică.

De Sfântul Matei, în 16 noiembrie, fetele din zona Hațegului merg la fântâna din mijlocul satului și, la cântatul cocoșului, aprind o lumânare și o pun pe margine. Se spune că, pentru care merită, lumina ce se reflectă în apă se va transforma și îi va arăta fetei chipul viitorului soț. Tot acum, femeile lucrează până la amiază pentru a avea spor în casă anul viitor.