Germania nazistă era implicată, la acea vreme, într-o campanie de bombardamente asupra Marii Britanii, care se prelungise dincolo de estimările inițiale, potrivit Business Magazin.
Soldații britanici aveau nevoie disperată de transfuzii de sânge, dar cu infrastructura distrusă, ei au fost nevoiți să caute în altă parte.
Cei care au răspuns apelului au fost cei de la Crucea Roșie americană, dar fiind despărțiți de 6.000 de kilometri, cele două părți s-au confruntat cu o nouă problemă: trimiterea sângelui pe continentul european fără a-l altera.
Pentru a rezolva problema, Crucea Roșie a apelat la Charles Drew, un expert în domeniu. El a fost însărcinat cu găsirea unei soluții pentru a demara cea mai mare operațiune de donare a sângelui, denumită „sânge pentru Anglia”.
Drew a reușit să separe sângele de plasmă, transportându-l apoi peste ocean; viețile a mii de soldați britanici au fost astfel salvate.
Crucea Roșie a mai apelat o dată la Charles Drew atunci când Statele Unite au intrat în război. El a folosit aceleași metode, îmbunătățindu-le, și a dezvoltat primul centru mobil pentru donare de sânge. În mod ironic, Drew nu a putut dona sânge chiar el datorită originilor sale afro-americane.