Povestea lui Nicolle, ”Ileana Cosânzeana” a basmelor culinare

Nicolle Birta a terminat Litere (secția Română – Comunicare), meseria ei e de copywriter – omul care generează idei de campanii, promovează branduri și creează sloganuri și alte jocuri de cuvinte. A lucrat mulți ani în televiziune. În facultate, a plecat cu o bursă în Franța, în urmă căreia a rămas cu o dragoste mare pentru „all things French” (și mai ales pesntru gastronomie). Last, but not least, din 2010, are un loc de joacă virtual care se cheamă bistromargot.ro, în care scrie povești despre toate lucrurile care ne fac viață mai frumoasă.

De curând, Nicolle a devenit bucătar profesionist. Cu patalama. A mers la Școala de Bucătari, a dat examen și acum e Chef. MEDIAFAX a iscodit-o pe Nicolle despre Școala de Bucătari și despre pasiunea pentru cooking. Am aflat povestea fetei ce trăiește, gătește și scrie din Lumea Magiei. Nicolle ne-a spus că la proba practică a examenului de la Școala de Bucătari a pregătit „un turnuleț de macaroni cu cremă de mascarpone, lămâie și cimbru lămâios, umpluți cu felii de căpșune proaspete și serviți alături de un coulis de căpșune cu limoncello”.

Prezentăm interviul integral cu Nicolle Birta:

ACTUALITATE Victor Ponta: „Cu cât avansează INTELIGENȚA artificială, cu atât avansează și prostia naturală”

19:00

LOTO NUMERELE extrase la Tragerile Speciale de Crăciun din 22 decembrie 2024

18:50

Reporter: Ce se întâmplă la o Școală de Bucătari? Care este orarul? Care au fost cursurile?
Nicolle Birta: Nu știu cum este la alte școli de formare profesională din România, însă pot vorbi despre experiența pe care am avut-o eu la THR, unde am ales să mă pregătesc pentru a face pasul de la bucătar de plăcere la bucătar profesionist. Cursul pe care l-am urmat a fost unul de calificare profesională, a început la finalul anului trecut și a durat șase luni. A fost împărțit în mai multe module: o parte de teorie, în care am invățat baza acestei meserii, de la reguli de igienă și organizare a bucătăriei profesionale până la materii prime și rețete propriu-zise, apoi a existat o parte foarte utilă de engleză aplicată, finalizată cu un examen parțial. Partea de teorie a fost urmată de o perioadă de aplicații practice în bucătăria școlii, în care am exersat concret tehnicile învățate la modulul teoretic, iar la final a existat o perioadă de practică, pe care fiecare cursant a avut ocazia să o urmeze în locații specifice, hoteluri și restaurante. Cursurile teoretice s-au ținut zilnic, de luni până joi, între 16 și 19, iar aplicațiile practice s-au desfășurat, mai mult sau mai puțin, după același orar, în funcție de rețetele pe care le pregăteam. În perioada de practică, programul era diferit în funcție de locul în care se desfășura practica și de cerințele de acolo.

Reporter: Spune-ne povestea unor feluri de mâncare inedite pe care ai învățat să le prepari la Școală?
Nicolle Birta: Cred ca un lucru inedit în toată experiența aceasta din ultimele șase luni a fost faptul că am mers la un curs de bucătărie, nu de cofetărie, însă curiozitatea și dorința de a învăța mai multe m-au condus cumva către a explora cu o mai mare pasiune ca înainte deserturile. Ziua în care am învățat să fac celebrii macaroni a declanșat o adevărată frenezie în bucătăria mea: o săptămână după, în fiecare seară, indiferent de ora la care ajungeam acasă, încercam noi și noi variante de macaroni: cu bezea franceză, cu bezea italiană, cu arome și creme diferite. Cred că am copt sute în aventura mea de a găsi macaronii perfecți – spre încântarea prietenilor și colegilor care s-au bucurat de ei.

Reporter: Ce înseamnă un examen pentru Școala de Bucătari? Ce întrebări ți-au pus la proba teoretică? Cum s-a desfășurat proba practică?
Nicolle Birta: Pentru mine, a fost finalul unei călătorii care dura de o jumătate de an, așa că, evident, mi-am dorit să decurgă cât mai bine. Așa cum probabil ați intuit, examenul a avut două părți, o evaluare teoretică și o probă practică. Examenul teoretic a fost sub forma unui test grilă, cuprinzând 18 întrebări cu unul sau mai multe răspunsuri corecte – întrebări foarte tehnice, foarte precise. După examenul scris, am mers cu toții în bucătăria școlii, unde a început proba practică. Această probă a constat în pregătirea unui preparat culinar, cu toate etapele pe care le presupune acest lucru și prezentarea lui în fața unei comisii de evaluare. S-au punctat inclusiv ținuta, modul de lucru, organizarea, curățenia.

Reporter: Cum te-ai pregătit pentru examenul de la Școală? Ai tocit ceva? S-a transformat bucătăria unde ai lucrat pentru proba practică într-un microunivers de basm al Bucatelor?
Nicolle Birta: Am început pregătirile pentru examen cam cu două săptămâni înainte. În acest timp, devenisem deja familiarizată cu bucătăria profesională de hotel, locul în care îmi începeam zilele de ceva vreme, așa că dificultatea legată de apropierea examenului nu a fost neapărat una de ordin tehnic. Cel mai greu mi-a fost să mă hotărăsc asupra preparatului final. Mi-am dorit să fie ceva cu adevărat special, care să marcheze frumos sfârșitul acestei călătorii. Așa că seara, când ajungeam acasă, mă apucam de experimente. Aveam în minte o linie pe care să merg, însă nu aveam clar în minte preparatul final. Am testat mai multe variante de lucru, mai multe combinații de ingrediente, mai multe variante de plating – până când am găsit-o pe cea care am considerat că reprezintă cel mai bine, simbolic, această experiență: un turnuleț de macaroni cu cremă de mascarpone, lămâie și cimbru lămâios, umpluți cu felii de căpșune proaspete și serviți alături de un coulis de căpșune cu limoncello.

Reporter: Ce mănâncă Nicolle, acum Chef, la micul dejun, prânz și cină într-o zi ideală?
Nicolle Birta: Dacă e o zi ideală, asta înseamnă că sunt într-o călătorie – și atunci mănânc ceva gătit de alții, explorez locuri, bucătării și ingrediente noi, din care mă inspir pentru acasă.

Cine este Nicolle Birta

Reporter: Cine-i Nicolle, care-i povestea ei din adolescență și până acum?
Nicolle Birta: Povestea mea e strâns legată de alte povești 🙂 Pentru că mi-au placut mereu cărțile, am mers la Litere, pentru ca mi-au plăcut oamenii, am ales să fac Comunicare. În timpul facultății, am plecat cu o bursă în Franța, față de care am rămas de atunci mereu îndrăgostită. Pentru că mi s-a părut una dintre cele mai frumoase meserii din lume, m-am facut apoi copywriter – omul care generează concepte și campanii, promovează branduri, inventează sloganuri și, în general, se joacă mai tot timpul cu idei. Este ceea ce fac și astazi. Din 2010 însă, măjoc și pe www.bistromagot.ro, căsuța mea virtuală în care scriu povești despre toate lucrurile care ne fac viața mai frumoasă și zilele mai savuroase.

Reporter: Cum s-a născut blogul? Care e povestea lui?
Nicolle Birta: Blogul s-a născut la scurt timp după ce, fără niciun fel de experiență și fără- credeam eu – niciun fel de îndemanare, m-am apucat să gătesc. La început, doar pentru prietenii mei, pe care îmi plăcea să îi strâng la povești și, preț de o masă, să evadăm din biroul în care ne luam prânzul într-un alt univers. Tot ei au fost cei care au luat un personaj dintr-o superbă carte a lui Bulgakov pe care o citeam pe atunci, Maestrul și Margareta, și i-au adaptat numele la dragostea mea pentru cultura franceză. Așa au ajuns să mă întrebe, de fiecare dată când găteam ceva, ce mai avem nou în meniu la Bistro Margot. Așa s-a născut ideea blogului: din prietenie. Nu mă gandeam, pe atunci, că de la o masă de trei oameni, bistro-ul va ajunge să adăpostească virtual aproape 6000 de prieteni. Și cu atât mai puțin mă gândeam că, într-o zi, pasiunea pentru gastronomie o să crească atât de mult încât să mă facă să devin bucătar profesionist. Dar, după cum spunea celebrul Forrest, „life is like a box of chocolates: you never know what you gonna get”.

CUM A APĂRUT BISTRO MARGOT, poveste furată chiar de pe BistroMargot.ro

Blogul „Bistro Margot” este „pentru prieteni vechi și calzi, entuziaști și imprevizibili, dar gata în orice moment să împărtășească o întâmplare frumoasă, o ispravă de neuitat și fervoarea copilarească a fiecărei noi descoperiri. Și pentru prieteni noi, pentru efuziunea primelor secrete, pentru farmecul tresăltărilor de bucurie, pentru noi emoții de tot felul: dulci, acrișoare, crocante, ispititoare, mereu înmiresmate altfel, cu izul unei alte epoci și al unui alt loc”.

Pentru că, înainte de toate, Margot nu este „chef de cuisine”. Margot este „chef peste povești”.

Margot e aici: http://www.bistromargot.ro/.