Povestea ultimului spițier al Brăilei. Care este secretul leacurilor unicat: „Pot fi acuzat că dețin monopolul”

Îndrăgostit de meseria pe care o practică de aproape 40 de ani, Ion Bobaru se luminează la față imediat ce începe să îți explice cum se prepară un medicament, de la etapa culegerii și uscării plantei din care este făcut și până când acesta ajunge, ca produs finit, pe rafurile farmaciei sale, notează Agerpres.

„Pot fi acuzat că dețin monopolul în prepararea de medicamente, dar îl dețin, pentru că nimeni nu se înhamă, cum se zice popular, la activitatea asta. Farmacistul care prepară medicamente se numește farmacist recepturist, pentru că locul unde se prepară medicamente se numește receptură. Munca de receptură este grea. Sunt preparate în farmacie care se fac mai greu decât un cozonac. În România, eu sunt printre puținii farmaciști care fac preparate unicat prin manufactură. Am peste 100 de medicamente unicat. În ultima vreme, există o aplecare către produsele tradiționale în gastronomie, în alimentație. Am observat, din propria experiență, că foarte multă lume se apleacă și asupra preparatelor tradiționale din farmacie, făcute din plante și cele făcute în laboratoarele din farmacie”, spune Bobaru.

Printre cele mai căutate produse ale sale, despre care spune că nici nu apucă să le prepare și să le eticheteze, pentru că le și vinde, se află spirtul de oase, care se folosește aproape în toate afecțiunile de natură reumatică, unguentul și supozitoarele antihemoroidale, care acționează atât asupra ameliorării durerii, cât și pentru vindecarea hemoroizilor, sau gelulele cu albastru de metilen, ca tratament în infecțiile urinare.

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

EXTERNE Un om al străzii din Germania a trecut de la agonie la extaz și invers, după ce a primit o MOȘTENIRE mare. S-a îmbătat și a pierdut banii într-o gară

20:00

La mare căutare este și crema pentru varice care, pe lângă ameliorarea circulației periferice la nivelul membrelor inferioare, ajută și la dispariția senzației de durere și de oboseală de la nivelul picioarelor.

Ion Bobaru de la Brăila este renumit în țară pentru siropul împotriva colicilor la nou-născuți, care conține tinctură de belladonna și tinctură de busuioc, dozate în funcție de vârsta copilului, care are termen de valabilitate doar 14 zile, neavând conservanți sau stabilizatori.

Farmacistul a creat și o așa-numită ‘terapie complementară pentru imunitate’, cu fructe de cătină și măceșe, care sunt surse naturale de vitamina C. În combinație cu resveratrolul din pulberea de tescovină formează un complex de principii active care ajută la creșterea imunității.

Somniferul preferat al multor case regale și boierești din trecut

În farmacia lui Bobaru se mai găsește și „somniferul preferat al multor case regale și boierești din trecut”, cum îl descrie spițierul, respectiv siropul hipnagogic, o poțiune cu cloral hidrat alături de tinctura crategi, de valeriană și aqua mellisae. Ion Bobaru oferă și o loțiune care împiedică căderea părului, întărește rădăcina firului de păr existent și favorizează creșterea acestuia în locurile unde el nu mai există. Farmacistul le recomandă pacienților cu psoriazis, o boală întâlnită din ce în ce mai frecvent, o cremă emolientă și o loțiune, care pot fi folosite alternativ, plus o cură de câteva luni cu ceai de măceșe sau tinctură de măceșe sau de cătină. „Vitamina C naturală excită secreția suprarenalei care a fost blocată din diferite cauze, insuficiența hormonilor secretați de suprarenală fiind de foarte multe ori răspunzătoare de apariția multor boli de piele”, explică el.

Bobaru vine cu soluții și pentru femeile interesate de combaterea celulitei, oferind o cremă care se aplică de preferință seara, după baie, pe zonele afectate, masând în mod persistent cu mișcări circulare până ce e complet absorbită. ‘Rezultate vizibile se pot observa după o perioadă de folosire a cremelor de cel puțin două luni de zile. Exercițiile fizice ușoare ajută la mărirea eficacității tratamentului’, recomandă farmacistul.

Ion Bobaru este mândru și de cremele cosmetice pe care le prepară în laboratorul farmaciei sale pentru ten normal, gras, uscat, îmbătrânit, ridat, pătat, crema antioxidantă, antiacneică și apa de față. „Cremele mele cosmetice sunt foarte cunoscute și apreciate, pentru că ele sunt făcute în laborator, de mine. Multă lume spune: „cremele dumneavoastră le asociez cu o prăjitură bună, făcută de o gospodină în casă”. Termenul lor de valabilitate este între 30 de zile și 6 luni, pentru că nu pun conservanți. Eu le fac astăzi și le vând într-o săptămână. Cremele cosmetice de pe piață conțin conservanți, de aceea pot sta luni de zile prin depozite, până ajung în farmacii. La fel ca în medicină, și în cosmetologie este valabil celebrul dicton: nu există boli, ci bolnavi”, spune farmacistul.

El recunoaște că un mare avantaj în practicarea ca la carte a meseriei de farmacist îl reprezintă faptul că profesia sa de bază este cea cea agronom.

„Am diplomă de tehnician agronom. Am terminat cu zece liceul agricol. Eu lucrez foarte mult cu materie primă vegetală, adică cu plante. Atâta timp cât știu să cultiv o plantă, pot spune că sunt un farmacist desăvârșit. 50-60% din plantele pe care le procesez le culeg din flora spontană din Munții Vrancei și din grădina proprie. Peste drum de farmacie am o grădină proprie. Toate rafturile farmaciilor din România au un sirop de tuse făcut din iederă, care se numește Prospan. Iederea este cea mai banală liană, așa că eu am tot gardul care înconjoară grădina plin cu ierderă. Recoltez frunzele, le pun la uscat și fac sirop din ele. De ce să iau Prospan făcut de nemți, când pot să îl fac eu?”, se întreabă retoric Bobaru.

„Minunea naturii” din grădina cu care se mândrește Ion Bobaru este un arbore de Ginkgo biloba, numit și Arborele Sfânt al vieții, care este încă micuț, dar pe care farmacistul ne invită să îl vedem peste 50 de ani, când înălțimea sa ar putea ajunge până la 40 de metri, iar coroana îi va fi ramificată în forma acoperișului unei pagode, de aici și denumirea de „arborele-pagodă”.

Cartea de căpătâi în fabricarea de medicamente în Farmacia lui Bobaru este Farmacopeea Română, scrisă de Constantin Hepites, în 1862, volum care se aseamănă ca formă și greutate cu Dicționarul Explicativ al Limbii Române.

Deși are expuse în farmacie toate cele zece ediții ale cărții, Bobaru o preferă totuși pe prima, apărută în 1862 și intitulată „Pharmacopea Romana, Bucuresci”, care l-a costat o mică avere.

„La Brăila s-a născut Hepites, care a scris Farmacopeea Română, ediția I, pe care o am în vitrină, aprobată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1862. Este o ediție bilingvă, în română și latină, cu un limbaj modern. Au apărut zece ediții, le am pe toate. O farmacopee este un manual care ghidează întreaga activitate a unui farmacist. Pentru mine este ca o Biblie. Ca să prepari un medicament, trebuia să respecți anumite reguli de bună practică. Până la Cuza, în România, regulile de bună practică le aveam după farmacopeea austriacă”, a explicat Bobaru.

Mașina de pastilat, funcțională și după 100 de ani

Mândria farmaciei de la Brăila este, însă, o mașină originală de pastilat, cumpărată pe la 1915, de Ion Faltis, întemeietorul farmaciei, și făcută de celebra firmă americană Eureka, potrivit siglei păstrate și astăzi, care este funcțională după 100 de ani, fără să suporte nicio reparație.

„Pe la 1915, Faltis a cumpărat mașina aceasta de pastilat, de făcut medicamente mai exact. A fost începutul preparării comprimatelor în România. Această mașină este renumită, pentru că este făcută de firma Eureka din Philadelphia, specializată acum în lansarea de sateliți. Este o piesă de muzeu rară, nu se găsește alta în România”, spune cu mândrie Ion Bobaru.

Ion Bobaru a fabricat cu mașina de pastilat Eureka sute de mii de pastile de Aspirină, Antinevralgic, Paracetamol, Piramidon sau Papaverină, mai ales înainte de 1989, când medicamentele lipseau din farmacii, fiind supravegheat de organele statului, pentru ca nu cumva să fabrice droguri.

„Înainte de 1989, pe lângă alimente și multe alte lucruri, nu se găseau comprimate. Era singura farmacie din Brăila care suplinea ceea ce nu se găsea pe piață. La Faltis găseai de toate, pentru că aveai cu ce să le faci. Eu nu duceam lipsă de Piramidon, Aspirină, Paracetamol și lumea era mulțumită. M-a format ca profesionist, pentru că ceea ce am învătat în facultate, am aplicat în practică. Cum traficanții de droguri erau urmăriți și înainte de 1989, am avut surpriza că au venit de la poliție și mi-au fotografiat mașina și ponsoanele, care sunt pe mărimi diferite. În cazul în care găseau pe unul cu droguri, să vadă dacă, nu cumva, au fost comprimate la Farmacia aceasta. Atunci lucram continuu. Aveam fișa tehnică pentru fiecare medicament și le demonstram ce pun în pastile”, își amintește farmacistul.

În timp ce vorbește cu pasiune despre mașina de pastilat care i-a adus atâta faimă, Ion Bobaru ne și demonstrează cum funcționează ea.

„Substanța de Paracetamol, de exemplu, pe care o cunoaște toată lumea, se amestecă cu dezagregat și se formează așa-numitele granulate. Pulberea se introduce în mașină, unde există o matriță și ponsoane de diferite mărimi, iar printr-o simplă rotație, iese comprimatul”, spune Bobaru.

Întrebat dacă ar vinde mașina de pastilat, Ion Bobaru răspunde prompt: „Nu!”. „Nu aș vinde-o. Cineva mi-a zis să o declar obiect de patrimoniu, dar nu am vrut. A mai venit cineva din București să o vadă și mi-a propus să ia legătura cu firma Eureka, să le spună că în România există o mașină făcută pe la 1900, să o cumpere ei să o pună în muzeul lor, dar am zis nu. Este o bijuterie. Pe mine m-a ajutat foarte mult, așa am devenit cunoscut eu în Brăila și nu mă pot despărți de ea”, a completat Bobaru.Ion Bobaru a lansat, la Brăila, ideea primei ‘farmacii de familie’ din România, spunând cu mândrie că Farmacia Faltis, înființată în 1894, are două generații de farmaciști.

„În această perioadă, de peste 100 de ani, a avut ca proprietari două familii de farmaciști. Familia Faltis, Ion și Dumitru, și familia mea, Ion și Liviu Bobaru. Peste 100 de ani, să scrie că la Faltis au fost două dinastii de farmacii, familia Faltis și familia Bobaru”, spune, zâmbind cu satisfacție, Ion Bobaru.

Cum era de așteptat, Ion Bobaru i-a împărtășit visul său și tainele meseriei fiului său, Liviu, de profesie farmacist, care, în prezent, lucrează pentru un lanț farmaceutic din București.

„În viitorul nu neapărat apropiat, voi prelua Farmacia din Brăila, pentru că este o afacere unicat în România și este păcat să se piardă. Profesia de farmacist mi-a fost inspirată de tatăl meu, care m-a îmbrăcat în halat albastru de la vârsta patru ani și m-a adus în farmacie. Toată perioada grădiniței și a școlii mi-am petrecut-o în farmacie. Eu, terminând profil fizică-chimie la liceu, am avut de ales între medicină și farmacie. Și am ales farmacia”, a spus Liviu Bobaru.

Din proprie inițiativă, Ion Bobaru a salvat clădirea în care se află Farmacia, declarată monument istoric, și care se afla în paragină, renovând-o pe banii săi.

Este încântat să povestească istoria fiecărui colțișor și obiect din farmacia pe care o deține, de la mobilierul vechi de trei generații și până la recipienții și instrumentarul de pe vremea lui Faltis.

„Ca să înființezi o farmacie, trebuie să îndeplinești anumite condiții, să aibă spațiu corecpunzător, laborator și un loc separat, așa-numita cameră de sfătuire, unde să discuții cu pacienții. Omul, dacă vrea să se destăinuie, să nu stea la coadă să audă toată lumea ce are de zis. Mă mândresc cu camera mea de sfătuire”, spune Ion Bobaru, încântat să dea stafuri oricui i le cere.

Ion Bobaru a ținut să păstreze „patina timpului” la această clădire de patrimoniu, situată în centrul vechi al Brăilei.

Încă de la intrarea în farmacie, te întâmpină în vitrina stadală fotografia lui Faltis, înconjurată de obiecte de epocă, iar cum pășești în interiorul imobilului, rămâi fascinat de obiectele, mobilierul și documentele cu încărcătură istorică, păstrate la loc de cinste, care îți dau impresia că, în acest colț de lume, timpul a rămas pe loc. (Ecaterina Ignat, Agerpres)