A.R. Rahman și Majid Majidi au colaborat la „Muhammad: Messenger of God”, primul opus dintr-o viitoare trilogie despre viața profetului Mohamed, informează contactmusic.com. Filmul a generat controverse puternice în rândul extremiștilor musulmani, care nu sunt deloc încântați de prezența numelui profetului în titlul acelui lungmetraj.
Membrii Academiei Raza, o organizație a indienilor musulmani din Mumbai, consideră că recenziile negative ale filmului ar putea fi greșit interpretate, ca un fel de critici aduse însuși profetului Mohamed. De asemenea, ei au obiectat față de descrierea lui Muhamed, fapt interzis de legile islamice.
Aceste încălcări aparente ale preceptelor islamice au dus la emiterea pe numele celor doi cineaști a unei fatwa – opinii legale, sub forma unui decret religios.
„Este o infracțiune să faci un film despre Profet, să dramatizezi viața sa și să folosești actori care nu sunt musulmani. Să faci un astfel de film înseamnă să îți bați joc de religie”, se afirmă în decretul emis de Academia Raza, care îi condamnă pe cei doi cineaști.
Aceeași organizație a cerut ca filmul să fie interzis în India.
A.R. Rahman, recompensat în 2009 cu două premii Oscar pentru coloana sonoră și tema muzicală principală din „Vagabondul milionar”, s-a convertit în mod oficial la islamism în 1989 și a creat coloana sonoră a peliculei „Muhammad: Messenger of God”.
Pentru muzica din „Vagabondul milionar”, compozitorul indian a câștigat și un Glob de Aur, un premiu BAFTA și un premiu Grammy.
Majid Majidi a regizat în 1998 filmul „Children of Heaven”, primul lungmetraj iranian care a fost nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun film străin.
Scriitorul britanic Salman Ruhdie, autorul „Versetelor satanice” – carte ce conține un pasaj în care prostituate visează să devină femeile lui Mahomed -, a fost condamnat la moarte pe 14 februarie 1989, printr-un decret religios (fatwa) emis de ayatolahul Rouhollah Khomeini. Fondatorul Republicii islamice Iran cere tuturor musulmanilor să-i execute rapid pe autorul și pe editorii cărții, indiferent unde s-ar afla, pentru ca „nimeni să nu mai îndrăznească să ofenseze valorile sacre ale musulmanilor”. În septembrie 1998, autoritățile iraniene au promis că nu se va aplica decretul, dar totuși nu l-au anulat. În 1991, traducătorul nipon al cărții a fost asasinat, iar traducătorul italian a fost rănit.