RADU MUNTEAN: Dacă mă intrigă ceva, încerc să transmit dilema cât mai convingător și asta se cheamă FILM pentru mine

În același interviu, regizorul Radu Muntean s-a declarat curios în legătură cu modul în care publicul român va primi lungmetrajul „Un etaj mai jos”, menționând că nu este un film pentru publicul larg, ci unul pentru cinefili, pentru o nișă pe care o consideră mai mare decât o arată cifrele de box office.

foto: captură trailer video „Un etaj mai jos”

Radu Muntean, în vârstă de 44 de ani, crede că un film se vizionează cel mai bine într-o sală de cinema, dar recunoaște că lucrurile se schimbă, vorbind în acest sens despre online, și spune că, până la urmă, se consideră mulțumit dacă publicul vede un film în orice format, în orice modalitate.

foto: captură trailer video „Un etaj mai jos”

Având un scenariu semnat de trei autori – Alexandru Baciu, Radu Muntean, Răzvan Rădulescu -, filmul spune povestea lui Pătrașcu, care, după ce are ghinionul de a fi unicul martor la o altercație domestică ce se sfârșește cu o crimă, trebuie să înfrunte doi „vecini” foarte apropiați: unul este ucigașul, celălalt este propria conștiință. Finalul filmului „Un etaj mai jos” a fost singura opțiune a scenariștilor, fiind stabilit la o săptămână după începerea discuțiilor despre subiect.

foto: captură trailer video „Un etaj mai jos”

Pelicula a fost filmată integral în București, în locuri cunoscute din oraș, ca Piața Presei Libere, Secția 10 de Poliție din sectorul 3 și zona dinspre șoseaua Panduri a cartierului Drumul Taberei.

„Un etaj mai jos”, o coproducție România – Franța – Germania – Suedia, cu Teodor Corban, Iulian Postelnicu și Oxana Moravec în rolurile principale, a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Cannes, fiind inclus în selecția oficială a secțiunii Un Certain Regard. Între altele, pelicula a mai fost selectată pentru a participa la Festivalul Internațional de Film de la Toronto – în secțiunea Contemporary World Cinema – și la BFI London Film Festival.

foto: captură trailer video „Un etaj mai jos”

Prezentăm integral interviul acordat de Radu Muntean agenției MEDIAFAX:

Reporter: Sunteți mulțumit de cum a ieșit filmul? Ați schimba ceva la el, dacă ar fi să-l faceți din nou?

Radu Muntean: Nu, în momentul ăsta, nu. Sigur că există lucruri pe care le-aș perfecționa, sunt lucruri care – atunci când le-am făcut – mi s-au părut imperfecte, dar ăsta e filmul, până la urmă. Sunt lucruri care nu-ți ies exact cum ai dorit și unele care te surprind plăcut. Filmul este un proces viu. Este o operă colectivă și, oricât ai vrea să o controlezi, ea trece și prin mâna, ochiul, gura altor oameni. Pentru mine, este veșnic interesant să fac film.

foto: captură trailer video „Un etaj mai jos”

Rep.: Cât a durat realizarea peliculei „Un etaj mai jos”?

R. M.: Scenariul, în primul rând, a durat – cu toate drafturile – până-ntr-un an – și cu multe pauze, după care a trebuit să așteptăm vreo doi ani și jumătate până să-l finanțăm. A fost prima mea coproducție și asta durează. E multă birocrație, dar, până la urmă, am reușit. Din fericire, nu mi-am pierdut nici interesul, nici entuziasmul pentru proiect și am reușit să-l filmăm. Filmările au durat în jur de 25 de zile, am repetat cam pe atât înainte, apoi postproducția s-a desfășurat destul de lin și de rapid.

foto: captură trailer video „Un etaj mai jos”

Rep.: Care a fost bugetul total?

R. M.: N-aș putea să spun exact. Între 800.000 și 1 milion de euro.

Rep.: Povestea de la ce a pornit? V-ați propus acest subiect?

R. M.: Întotdeauna, punctul de plecare este cel care mă intrigă. M-a preocupat de mult ideea chestionării moralității și a relației individuale pe care o are fiecare cu conștiința și au mai fost cârlige. De exemplu, am văzut o știre în ziar, la un moment dat, și cumva am lăsat la dospit ideea asta, apoi am întâlnit un personaj care se ocupă cu înmatriculări auto și care e foarte „în control” și mi s-a părut foarte interesant să-l aplic pe ideea respectivă și așa m-am prezentat în fața colegilor scenariști și am dezvoltat împreună acest subiect.

Rep.: Pentru că unul dintre personajele producției este dependent de computer și de spațiul online, ce părere aveți despre vizionarea filmelor în varianta aceasta?

R. M.: Eu cred că un film se vizionează cel mai bine într-o sală de cinema, dar nu sunt atât de absurd încât să nu văd că lucrurile se schimbă și, până la urmă, sunt mulțumit dacă publicul vede filmul ăsta în orice format, în orice modalitate. Pretențiile mele pecuniare și comerciale vizavi de meseria de regizor de film sunt suficient de mici și mă interesează mai mult faptul că filmul e văzut, pentru că de asta îl facem, nu doar pentru noi și să ne urcăm chiar și pentru un scurt timp pe un mic piedestal.

Rep.: Cum credeți că va primi publicul român acest film?

R. M.: Sunt curios. Nu este un film pentru publicul larg. E un film pentru cinefili, pentru o nișă pe care eu o consider evident mai mare decât o arată cifrele de box office, nu neapărat pentru filmele mele, ci și ale filmelor românești din ultimii ani. Deci, cred că se poate mai mult, că filmele pot ajunge la mai mulți oameni și că e interesant de văzut, fiind puțin diferit de filmele pe care le-am făcut până acum. Are un alt fel de tensiune și, astfel, un potențial mai mare pentru public. Dar rămâne de văzut.

Rep.: Vă simțiți într-o oarecare măsură în competiție cu colegii de breaslă?

R. M.: Fiecare, când își face filmul, sunt sigur că se gândește doar la asta. Nu se gândește nici la festivaluri, nici la nu știu ce rețete, nici la public, doar la ce vrea să exprime și să facă asta cât mai coerent, să facă exact filmul care lui i-ar plăcea să-l vadă în cinema, ca spectator – un film care să-i spună ceva. Dacă mă intrigă ceva, încerc să transmit această dilemă cât mai convingător publicului și asta se cheamă film pentru mine. Nu sunt în nicio competiție cu nimeni.

Rep.: Există un regizor preferat, un actor pe care ați vrea să-l distribuiți în vreunul dintre filmele viitoare?

R. M.: Vreau să mai lucrez cu Teodor Corban, dacă se poate, sper să avem ocazia, să fie scenariile de așa fel. Cât despre regizori, sunt mulți. Cred că important e să vezi cât mai multe filme și să o faci cu discernământ. Pentru cinefili e destul de limpede zona în care mă învârt și eventualele influențe, care cred că se văd.

Rep.: Odată cu experiența, a venit și o schimbare în modul de lucru în felul în care faceți film?

R. M.: Eu am suficientă experiență, pentru că fac și foarte multe reclame, nu duc lipsă de precizie. Așa lucrez de la primul film sau, cel puțin, de la al doilea. Tind să controlez cât mai mult din procesul cinematografic. Eu m-am schimbat – evident, cu toții ne schimbăm – și asta se reflectă în filmele mele. Fiecare reprezintă o etapă a vieții mele, dar modul de lucru nu s-a schimbat. Lucrez cu aceiași scenariști, același operator, producător, scenograf și așa mai departe. Am lângă mine o echipă destul de unită, suntem majoritatea prieteni și îmi doresc să lucrăm așa în continuare.

Rep.: De mai bine de 15 ani sunteți încadrat în „noul val” al cinematografiei românești. Cât credeți că va mai dura asta?

R. M.: Deja e vechi, nu? Nu știu ce să zic. Asta e formula criticii de cinema, pe care nici n-o aprob, nici n-o resping, nu e treaba mea să bag nici filmele în sertărașe și, cu atât mai puțin, regizorii. Cred că filmele noastre, cel puțin în ultima vreme, sunt din ce în ce mai diferite. Sigur, poate au undeva, în spate, la modul profund, câteva teme comune, nu neg asta, dar sunt din ce în ce mai diverse. Vocile sunt tot mai distincte. S-a întâmplat să fie mai mulți regizori care să nu aibă o platformă artistică în comun, poate doar un fel de conflict cu vechea formulă de a face cinema în România. În mod evident, toată lumea mă încadrează în „noul val”, așa că eu îmi văd de treabă, să fac filme.

Radu Muntean a lansat în anul 2002 lungmetrajul „Furia”, răsplătit cu premiul Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) pentru cel mai bun debut. Pelicula a fost selectată la festivaluri internaționale de film în Montpellier (Franța), Mannheim (Germania), Salonic (Grecia), Sofia (Bulgaria) și Palic (Serbia).

A urmat, în anul 2006, „Hârtia va fi albastră”, desemnat cel mai bun film la Festivalul International Eurasia din Antalya și premiat cu o mențiune specială a juriului la Sarajevo și cu trofeul special al juriului la Festivalul Filmului Francofon de la Namur, Belgia.

„Boogie”, film lansat în anul 2008, a fost inclus în secțiunea paralelă Quinzaine des Realisateurs a Festivalului de la Cannes, la același eveniment fiind prezentat, în 2010, în secțiunea Un Certain Regard, și lungmetrajul „Marți, după Crăciun”, cu scenariul scris în colaborare cu Răzvan Rădulescu și Alexandru Baciu.

(Serviciul Foto al MEDIAFAX vă pune la dispoziție imagini)

Trailer video „Un etaj mai jos”