Căsătorită de la numai 17 ani cu principele Ferdinand I, moștenitorul tronului României (căsătoria a avut loc în 10 ianuarie 1893), Maria de România, născută Marie Alexandra Victoria de Edinburgh și Saxa-Coburg-Gotha, fiica principelui Alfred al Marii Britanii, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, era o fire îndrăzneață și curajoasă.
În timpul Războiului din Balcani (1912 – 1913), principesa Maria a reușit să îl convină pe Regele Carol I să o lase să organizeze o tabără pentru ajutorarea soldaților aflați în război, în apropiere de Sofia, care erau afectați de holera izbucnită în iulie 1913.
Devenită Regina Maria a României, în 1914, după moartea Regelui Carol I și încoronarea lui Ferdinand, aceasta a fost un sfătuitor de bază al soțului ei, care o consulta în treburile legate de stat. După intrarea României în Primul Război Mondial, Regina Maria a organizat, printre altele, spitale de campanie pentru tratarea soldaților răniți pe front și mai apoi a bolnavilor de tifos, a înființat un serviciu de ambulanță și a reușit să obțină donații, prin cunoștințele sale din străinătate, pentru ajutorarea militarilor români de pe front. Purtând haine de soră medicală, s-a implicat activ în ajutorarea acestora, cărora le aducea și mici daruri pentru a le alina suferința. În schimb, unii dintre ei nutreau să o vadă „împărăteasa tuturor românilor”.
Emoționantă în acest sens este mărturia ei din 30 august/12 septembrie 1916, din „Jurnal de război. 1916-1917″, publicat la Editura Humanitas în 2014, într-o ediție îngrijită de istoricul Lucian Boia, și care cuprinde însemnările ei din anii respectivi:
CITEȘTE CONTINUAREA PE DESCOPERĂ.RO
Citește și:
Regina Maria a României, ”Regina soldat” care a ajuns să fie marginalizată de propriul fiu
Momentul în care regina Maria a intrat în sufletul și în istoria românilor. Avea doar 17 ani
Foto: Muzeul Național Cotroceni