”Este important să se realizeze că oricât de comodă ar părea la un moment dat abordarea acestor roluri, ea este toxică. De fapt, nicio femeie nu-și dorește un copil pe „locul” partenerului și niciun bărbat nu vrea o „mamă”, în locul iubitei. Aceste proiecții greșite de roluri erodează în timp relația, produc conflicte interioare și duc la tensionarea contextelor în care se manifestă. Un rol de „mamă” sau de „tată” implică automat poziții de putere, de dominare și supunere”, sublliniază psihoterapeutul Anca Kosina, de la centrul Provita, pentru Gândul.
Iată câteva cauze ale acestui schimb de roluri:
1. Femeia care este grijulie cu cei din jur poate considera în: „a avea grijă, ca o mamă…” o manifestare a iubirii.
2. Femeia a avut frați mai mici de care a avut grijă. A trebuit să fie atunci un fel de „mamă” pentru ceilalți. Dacă frații mai mici au fost și băieți, transferul de roluri a fost și mai ușor de făcut.
3. A fost obișnuită de mică să-și asume multe responsabilități, să se ocupe de rezolvarea anumitor probleme și a dezvoltat un mecanism de tipul „eu pot” sau „eu știu”. În acest context s-ar putea să-i fie greu să-i lase partenerului responsabilitatea unor decizii sau îndeplinirea unor acțiuni, pentru că are convingerea că ea le poate face mai repede, mai bine etc.
4. Ea are o maturitate emoțională și putere lăuntrică mai mare decât el, îl simte mai slab și intră în rol de mamă pentru a-l „proteja”.
5. Când era copil și-a văzut mama trăind acest rol în relația cu tatăl. Acum ea nu face decât să repete același program perturbator.
6. Are o mare nevoie de control, pe care rolul de „mamă” i-o poate împlini.
7. El intră în rol de „copil”, evită să-și asume anumite responsabilități, amână acțiunile, vrea să fie „răsfățat”. Conștient sau nu, ea joacă atunci rolul de „mamă”. Unii bărbați spun că preferă „femeile puternice”, tocmai pentru că acestea fac totul singure, se descurcă, nu apelează la ajutorul lor.
”Există și cazuri la fel de perturbatoare, în care o femeie își consideră iubitul un fel de „tată” sau bărbatul însuși se pune de la început în acest rol. La nivel psihologic, dar nu numai, așteptările pe care fiecare partener le are de la celălat sunt de iubit și iubită, de susținere și colaborare pe multe planuri, de pe niveluri egale”, precizează psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.