Săptămâna Patimilor: tot ce trebuie să știi din istoria și religia creștină
Patimile reprezintă de asemenea un episod esențial în teologia creștină, care nu poate fi înțeles fără celelalte episoade, în special Învierea.
Cuvântul „patimă” provine din grecescul páthima și reprezintă în acest caz suferințele îndurate de Iisus Hristos. De aici și termenul de Săptămâna patimilor, perioada de dinainte de Înviere.
Crucificarea lui Iisus este acceptată de majoritatea istoricilor ca eveniment istoric autentic. Este înregistrată în scrierile lui Pavel, în Evanghelii, în scrierile lui Flavius Josephus și în textele istoricului roman Tacitus, relatează BBC.
Diferențele de interpretare apar în legătură cu acuratețea istorică a detaliilor, contextul și semnificația evenimentului.
Cele mai multe versiuni ale Patimilor încep cu evenimentele din Grădina Ghetsimani. Altele includ Cina cea de Taină, în timp ce alte surse încep mai devreme, cu Floriile, atunci când Iisus a intrat în Ierusalim călare pe un măgar, în aplauzele mulțimii. Având în vedere că Floriile au loc în ultima duminică de dinainte de Paști, Săptămâna Mare cuprinde și acest eveniment.
Patimile reprezintă în teologia creștină latura umană a lui Dumnezeu. Este o poveste despre nedreptate, frică, îndoieli, durere și, în ultimă instanță, este vorba despre victoria asupra morții. Relatează cum Dumnezeu a experimentat aceste lucruri în același fel în care le experimentează orice ființă umană.
Cea mai reprezentativă imagine a Patimilor este crucea – care este și principalul simbol al creștinătății. Bisericile și arta creștină îl reprezintă pe Hristos în agonie pe cruce, fiind de asemenea și reprezentarea ultimă a sacrificiului lui Dumnezeu pentru păcatele oamenilor.
O altă temă centrală în această arie a teologiei creștine este desigur Învierea. În timp ce moartea lui Iisus arată partea umană a acestuia, Învierea reprezintă nu numai victoria asupra Morții, ci și Mântuirea și latura divină a lui Hristos. Astfel, cele două evenimente sunt inseparabile, la fel ca Iisus omul și Iisus Dumnezeu, care reprezintă în teologia creștină o singură entitate și întotdeauna privite ca un întreg.