”Este important să se conștienteze că în spatele rămânerii într-o relație toxică pot sta:
1.Teama de singurătate sau de schimbare: ””Dacă nu găsesc ceva mai bun”, ”Ne-am obișnuit unul cu altul, ce fac, o iau de la capăt?”
2. Așteptări inconștiente de tipul: ”O să se schimbe, îi mai dau o șansă”, ”La un moment dat va obosi și va realiza că este mai comodă relația noastră”.
3. Ambiții, orgolii, stimă de sine scăzută. Ambiția e un lucru mobilizator și necesar uneori, dar ambiția excesivă se traduce în eforturi gigantice de satisfacere a propriului Ego și de neglijare a nevoilor reale. Concentrarea pe o carieră strălucită înseamnă și un confort material superior pentru întreaga familie, dar și mai puțin timp pentru a fi în contact cu ce se întâmplă de fapt în cuplu sau pentru a împărtăși sensul profund al acestor realizări cu cei din jur.
4. Se încearcă umplerea unor goluri vechi, posibil neconștientizate, cu ceva „ce se oferă acum sau este disponibil… pe piață”. Sunt puțini oameni care vor, de exemplu, să investescă sume importante de bani în obiecte materiale (mașini, case, calculatoare, telefoane mobile) fără a se interesa, inițial, de avantajele și dezavantajele acestora, dar sunt mulți cei ce sunt gata să se implice într-o relație, fără a comunica prea mult, fără a pune întrebări.
Intrarea într-o relație merită un astfel de interes, de cunoaștere. Sunt oameni care se gândesc câteva zile dacă să cumpere sau nu un telefon, dar se aruncă orbește într-o relație.
5. S-a evitat de la început să se pună prea multe întrebări și în timp, căderea unor „măști” este dureroasă. De obicei, nu se pun întrebări deoarece nu se dorește aflarea unor răspunsuri sau nu punem întrebări deoarece nu vrem să ni se pună întrebări.
Teama de a fi nevoit să recunosc că am greșit sau nevoia disperată de ”acea” relație, mă împiedică să-mi doresc să vreau să știu mai multe. Pe de altă parte, dacă eu nu te întreb, este corect ca nici tu să nu mă întrebi. Miza utilizării acestui principiu este mare, mai ales în situațiile când respingi aspecte diferite din ceea ce ești sau ceea ce faci.
6. Oamenii s-au obișnuit să facă prea repede și prea ușor compromisuri. Ajunge să li se pară aproape firesc să renunțe la valori și credințe, interese și preocupări personale. Aceste renunțări duc de fapt la negarea unor aspecte ale propriei personalități, uitând cine sunt, nu-și dau seama de „toxicitatea” relației.
7. Se supravalorizează realitățile materiale și sociale.
Există aspecte exterioare individualității partenerului la care societatea modernă creează o anumită „sensibilitate”. De exemplu: banii, competența profesională, stilul de viață (mașini, case, călătorii), prestigiul social etc”, subliniază psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.