Satul din România în care nu există nicio cârciumă

Limba este un sat aflat la câțiva kilometri de municipiul Alba Iulia, în care nu există nicio cârciumă, iar unii săteni, trecuți de 60 de ani, spun că nu țin minte să fi existat vreodată.

Satul Limba din comuna Ciugud este așezat în vecinătatea Mureșului, la un nivel ridicat de albia râului, și oferă, pe o colină unde este construită și biserica, o panoramă deosebită asupra Luncii Mureșului și a municipiului Alba Iulia.

Se spune că în Limba sunt interzise cârciumile, iar oamenii s-au revoltat atunci când cineva a anunțat că ar fi dorit să înființeze una, deoarece ar încălca o lege nescrisă a localității. Unii oameni din sat susțin că nu au avut niciodată un local unde să se consume numai băuturi alcoolice, iar alții spun că ultimele unități de alimentație publică, unde se servea și alcool, au fost desființate imediat după Revoluție. Acum, oamenii mai au doar un magazin alimentar, de unde își pot cumpăra băuturi alcoolice.

În cârciumi se adună doar prietenii de pahar, iar localnicii din Limba sunt mai mult decât atât

Un bărbat între două vârste declară că limbenii nu beau pentru că „le este frică de furia nevestelor”. El a afirmat că a administrat un local imediat după Revoluție, care funcționa la Căminul Cultural, însă nu a rentat să-l țină deschis. De atunci, spune el, alt bar nici nu a mai existat: „Ultimul bar din acest sat eu l-am patronat. Nu a meritat să-l țin deschis deoarece limbenii nu beau pentru că le e frică de neveste. În schimb, să știți, la acel bar veneau mulți din alte localități”, a spus acesta.

Un tânăr a declarat că oamenii din sat sunt foarte uniți și nici într-un caz nu ar putea vreodată să bea într-un birt, deoarece se vizitează foarte des, ocazie cu care servesc și câte un pahar.

„Vreți să beți sau de ce mă întrebați cum de nu avem nicio cârciumă? Ce are dacă nu avem? Cea mai apropiată e în cartierul Oarda din Alba Iulia”, a spus un bărbat în vârstă.

La rândul ei, o septuagenară a declarat, cu melancolie, că ultimul bar a fost închis după al Doilea Război Mondial: „Din câte țin minte, acum circa 70 de ani a fost deschis ultimul birt din acest sat. Noi nu avem nevoie. Ne petrecem timpul în centru, pe prispa casei sau la biserică”, a spus aceasta.

La rândul lui, un bărbat „venit de la sute de kilometri dintr-o zonă în care se bea foarte mult” a declarat că a rămas impresionat de faptul că localnicii „nu vor să audă de cârciumi” pentru că „biblic vorbind, cârciumile sunt mijloace unde se săvârșesc foarte multe păcate”.

„Eu consider satul Limba ca pe o familie mare de oameni. Mulți, să știți, sunt chiar rude. Pe foarte mulți de aici îi cheamă Bucur și Comșa. Localnicii au activități cu biserica și cu primăria și au învățat că pot socializa și servi o țuică bună și în alte locuri”, a spus acesta.

O femeie a declarat că în cârciumi se adună „doar prietenii de pahar”, iar „limbenii sunt mai mult decât atât”. Ea a afirmat că tinerii și deopotrivă vârstnicii se întâlnesc în spatele căminului cultural, unde este un părculeț și „se relaxează la șah și table”.

Un sătean, Dorin Bucur, colonel în rezervă, a declarat că localnicii din Limba nu au nevoie de cârciumi pentru că își invită prietenii și neamurile foarte des acasă, la „întâlniri stropite cu vin și țuică din producție proprie”.

Un reprezentant al comunei Ciugud, de care aparține satul Limba, susține că absența unei cârciumi este o rânduială nescrisă care se respectă cu sfințenie, iar oamenii de aici țin foarte mult la eroii neamului și la tradiții.

Monument al Eroilor în memoria celor căzuți „pentru eliberarea și independența patriei”

Limbenii sunt recunoscuți ca o comunitate de oameni foarte unită. „Locuitorii satului Limba au găsit, de fiecare dată, puterea să se unească în fața unui proiect comun și să-l ducă la bun sfârșit. Așa s-a întâmplat cu realizarea Monumentului Eroilor, au făcut zile-muncă pentru construirea Căminului Cultural, au săpat șanțuri pentru introducerea apei în sat, au adunat bani și au lucrat împreună la ridicarea casei parohiale, au plătit și au săpat șanțuri pentru introducerea gazului în sat, au pus mână de la mână și au angajat pictor pentru pictarea Bisericii, au muncit împreună pentru construirea treptelor spre biserică. Singura problemă care se punea era aceea de a ști toată lumea despre ce se dorea și majoritatea să fie de acord”, a declarat Dorin Bucur.

În centrul de comună s-a ridicat un Monument al Eroilor în memoria celor căzuți pentru eliberarea și independența patriei și pentru cei care au murit în Primul și în al Doilea Război Mondial.

Un vârstnic, Ilarie Oargă, povestește cum, pe vremea când avea 9-10 ani, a fost martor la durerea sufletească ce a cuprins tot satul deoarece tinerii au plecat în număr mare pe front, în al Doilea Război Mondial.

„Vestea primirii ordinelor de încorporare se răspândea din gură în gură, iar în puținele zile rămase până la prezentarea la unitățile militare, tinerii prinși de după cap cântau prin sat cântece de jale, cu cuvinte care provocau fiori și lacrimi. În zilele plecării, toți locuitorii satului ieșiți la porți plângeau. La sfârșitul războiului în bilanțul tragic au fost înregistrați 22 viteji căzuți pe câmpul de luptă, lăsând răni deschise în inimile celor care i-au iubit. Acest eveniment care a avut un puternic ecou în sufletul meu de copil, m-a marcat toată viața, mai ales că printre eroi este și un frate de-al mamei și unul al tatei”, a spus Ilarie Oargă

După anul 1965 s-a născut ideea unor acțiuni care să simbolizeze jertfa tinerilor din sat. Monumentul Eroilor, care este mândria de bază a limbenilor, a fost și este întreținut corespunzător, adăugându-i-se un vultur, spune Ilarie Oargă.

Oamenii din Limba plecați peste hotare se reunesc, de 48 de ani, în prima duminică din septembrie

Sărbătoarea „Fiii satului” este un legământ transmis an de an limbenilor, oriunde s-ar afla, pentru a veni acasă. Prima ediție a sărbătorii „Fiii satului” este consemnată în anul 1968, iar de atunci se repetă, cu sfințenie, an de an, în prima duminică din septembrie.

„Limbenii de pretutindeni știu că în prima duminică din septembrie a fiecărui an sunt așteptați acasă. Pot să-ți spun că e un sentiment puternic, o bucurie lăuntrică aparte să știi că există o zi de sărbătoare în care ești așteptat și dorit să vi acasă și o lume întreagă să se bucure că ai putut veni. Limbenii trăiesc acest sentiment”, a spus Dorin Bucur.

De sărbătoarea „Fiii satului”, localnicii se întâlnesc la biserică, preotul oficiază un parastas pe pomenire a eroilor, se organizează un meci tradițional de fotbal, expoziții, lansări de carte, dialoguri și o mică petrecere.

Oamenii din Limba își mai ocupă timpul jucând fotbal la marginea râului Mureș, dar și asistând la meciurile echipei comunei, Inter Ciugud, atunci când joacă acasă.

Satul este urbanizat, cu drumuri asfaltate și trotuare pavate, și nu există o gospodărie care să nu aibă apă curentă, gaz sau canalizare. Majoritatea limbenilor muncesc în Alba Iulia, însă fiecare are o gospodărie pe care o lucrează după serviciu. Nu mai au animale de tracțiune și susțin că satul lor este unul dintre cele mai urbanizate din județul Alba. Comuna Ciugud, de care aparține Limba, este singura din Alba unde populația între cele două recensăminte – din 2002 și 2011 – a crescut.

În Limba, sat în care locuiesc circa 150 de familii, oamenii te salută și intră în vorbă, fie că te cunosc, fie că nu.