O navă care a stat mai bine de 2600 de ani pe fundul Mării Mediterane păstra unul din cele mai puțin cunoscute aliaje, oricalcul, în lingouri care, cel mai probabil veneau din Grecia sau Asia Mică și se îndreptau spre Gela, acolo unde manufaacturierii sicilieni urmau să le prelucreze. Cele 39 de lingouri au fost descoperite zilele trecute de o echipă de scafandri arheologi al cărei lider, priofesorul de paleontologie Sebastiano Tusa, a detaliat pentru Discovery News de ce descoperirea echipei sale e una unică și ce face acest material atât de „prețios”.
„Nu s-a mai descoperit nimic asemănător până azi. Cunoaștem oricalcul doar din câteva texte datând din Antichitate și din câteva detalii de pe obiectele ornamentale păstrate încă”, a explicat Tusa.
Oricalcul a fost considerat multă vreme „un metal misterios” sau „fabulos” așa cum apaare în dicționarele vechi bazate pe textele lui Platon, cel care i-a dat, în „Critias”, dimensiunea legendară, prin folosirea sa de către locuitorii Atlantidei.
Dacă anticii credeau că oricalcul era, pentru strălucirea sa, metalul demn de cerceii zeiței Afrodita, ulterior cuvântul a desemnat cuprul pur, alama și bronzul. În zilele noastre, se crede că oricalcul era de falt un aliaj obținut din cupru și zinc în reacție cu cărbunele.
La analiza cu raze X a lui Dario Panetta, a reieșit că cele 39 de lingouri ar fi dintr-un amestec de 75-80% cupru, 15-20% zinc și procente mai mici de nichel, plumb și fier.
Echipa de scafandri care a adus din nisipul Mării Mediterane la suprafață oricalcul. Sursa foto: Discovery News.