Schimbarea la Față a Domnului, numită în popor Pobreajenul, sărbătorită pe 6 august

Sărbătoarea se referă la momentul schimbării minunate la față a lui Iisus, în Muntele Taborului, în fața ucenicilor săi Petru, Ioan și Iacov, cu care a urcat pe munte ca să se roage.

Aceasta a fost prima minune a Mântuitorului asupra Sa, prin care Și-a arătat slava dumnezeiască înaintea apostolilor: „Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 1-2).

Pe lângă semnificația religioasă, Schimbarea la Față a fost asimilată în popor ca zi ce marchează desparțirea de vară, altfel spus, schimbarea veșmintelor naturii, dar și ale oamenilor, cu cele ale noului anotimp care se pregătește să sosească. De-acum, frunzele încep a se îngălbeni, apele a se răci, iar păsările migratoare încep a-și pregăti plecarea.

În această zi nu se lucrează, iar credincioșii duc la biserică fructe din noua recoltă, care se binecuvântează și apoi se împart. Tot acum se adună și plante de leac. Până în 6 august, agricultorii trebuie să fi terminat cositul și pregătitul fânului, pentru că iarba îmbătrânește.

Tot în popor se mai spune că de Schimbarea la Față nu este bine să te cerți cu nimeni și nici să te certe cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea Schimbare la Față.

Din aceasta zi se interzice scăldatul, dar și culcatul afară.

Pentru că este în timpul postului de Sfânta Maria, Schimbarea la Față se prăznuiește prin dezlegare la pește.

Mii de pelerini din România merg în fiecare an de Schimbarea la Față pe Muntele Tabor , singurul munte izolat din Israel, care se află în regiunea Galileea de Jos, la aproximativ nouă kilometri est de Nazaret. Muntele Tabor se mai numește Muntele Schimbării la Față a lui Hristos.

Astăzi pe Tabor se înalță două mănăstiri creștine, una ortodoxă (în partea de nord-est) și una franciscană (în partea sudică). În mănăstirea de maici greco-ortodoxă de pe Tabor viețuiesc și câteva călugărițe românce.

De actuala biserică ortodoxă de pe Muntele Taborului se leagă numele arhimandritului român din Moldova Irinarh Rosseti, una dintre marile figuri ale monahismului românesc din secolul al XIX-lea. După ce a întemeiat și a dezvoltat Mănăstirea Horaița din județul Neamț, acesta a plecat la Locurile Sfinte împreună cu ierodiaconul Nectarie Banul, ucenicul său, stabilindu-se în Muntele Tabor, unde a stat 16 ani. Cuviosul Irinarh începe construcția unei mari biserici de piatră pe Muntele Taborului în cinstea Schimbării la Față a Domnului, dar nu va reuși să o termine din cauza faptului că era în vârstă și bolnav, încheierea acestei construcții lăsând-o în grija ucenicului său, care se lovește și el de lipsa de fonduri. La un moment dat, neavând cu ce să întrețină sfântul lăcaș, îl închină Patriarhiei Ierusalimului, acesta fiind acum sub administrarea grecilor.