Scriitorul britanic Peter Bunzl în România: Scriu ÎMPOTRIVA CLIȘEELOR tradiționale din cărțile pentru copii

Peter Bunzl este un scriitor de literatură pentru copii londonez, autorul volumului „Inima cu cheiță„, publicat în România la editura Corint Junior.

„Inimă cu cheiță” – sau „Cogheart„, titlul ediției originale în limba engleză – este primul volum al unei trilogii care se bucură de un remarcabil succes peste tot în lume, s-a aflat pe lista scurtă a numeroase premii literare, câștigând, între altele, Awesome Book Award 2018, potrivit editorilor.

Aflat în România pentru a-și lansa cartea, Peter Bunzl a acordat un interviu agenției de presă Mediafax, pe care îl prezentăm mai jos:

Reporter: Cum au fost întâlnirile cu micii cititori din România?

Peter Bunzl: A fost distractiv. Am găsit cititori plini de pasiune pentru povestea din carte. Ieri m-am întâlnit cu o parte dintre ei într-o școală din București. Alții au venit la întâlnirea de la British Council, unde au ajuns în jur de 30 de copii invitați special pentru discuții. Drumul în România a fost prima călătorie în străinătate pentru a prezenta cartea. Cred că sunt multe lucruri care seamănă cu ce eram obișnuit din întâlnirile pe care le-am avut în Marea Britanie. Vezi desenele copiilor expuse în clasă. Aici m-am întâlnit cu elevii la ora lor de engleză, care sigur că este altfel decât în Marea Britanie. Unii dintre ei deja știau cartea.

Reporter: Întrebările copiilor sunt diferite la aceste întâlniri?

Peter Bunzl: Nu, sunt destul de asemănătoare. Vor să știe lucruri despre familia mea, dacă am animale de companie, cu ce echipă de fotbal țin… Vor să știe ce m-a inspirat să creez un personaj sau altul. Editorii de la Corint mi-au spus că, în limba română, au avut probleme să traducă lucrurile legate de vulpea din poveste. În română, „vulpe” este un substantiv feminin, iar personajul meu este un băiat. Până la urmă au reușit să nu schimbe nimic.

Reporter: Cât de important este faptul că în povestea pe care ați scris-o fata este cea curajoasă, iar băiatul este timid?

Peter Bunzl: Cred că m-a influențat un pic romanul „Luminile Nordului/ Northern Lights„, de Philp Pullman. Este acolo un personaj, Lyra, care are un „dæmon” magic, care este un băiat. Și Lily, personajul meu, are vulpea mecanică, care este băiat. Am vrut să rămână așa. Prietenul ei este mai timid și destul de reținut. Am vrut să fie așa și povestea să se construiască în jurul unor secrete pe care le descoperă ea în legătură cu familia ei. Am ținut și să fie o fată din epoca victoriană care spune ce gândește. Poate și pentru că fata seamănă un pic cu sora mea. Așa am crescut. Ea a fost mereu mai încrezătoare, eu sunt ceva mai timid. Așa că seamănă cu noi. Doar personajele, nu și lucrurile groaznice care li se întâmplă. Am vrut să fie ea eroul și pentru că nu sunt multe cărți pentru copii care au personaje principale feminine ce sunt gata să pornească într-o aventură. Într-un fel, scriu împotriva clișeelor tradiționale din cărțile pentru copii.

Reporter: Știu că obișnuiți să colecționați obiecte care apar în poveștile pe care le scrieți. Care a fost primul obiect pe care l-ați găsit din „Inima cu cheiță”?

Peter Bunzl: Am cumpărat o cutie cum sunt cele de la trusele pentru cusut victoriene, pentru că, în povestea mea, Lily și Robert găsesc această cutie încuiată, despre care ei cred că ar conține invenția secretă a tatălui lui Lily. Acesta a fost unul dintre primele obiecte pe care le-am adunat. Apoi, prietenii mei mi-au adus un ceas de buzunar care era făcut în stilul unui ceas din epoca victoriană. Tatăl lui Robert este ceasornicar. Am primit și multe vulpi din diferite materiale. Am mai găsit într-un magazin o fosilă cu o cochilie înăuntru, iar mama lui Lily îi dă fiicei sale ceva de acest fel.

Reporter: Cum v-a influențat casa în care ați crescut la Londra?

Peter Bunzl: Era o casă victoriană destul de mare. Avea trei dormitoare. Undeva în spate avea niște scări secrete, ascunse de o ușă. Puteam să urcăm în pod și ne era frică să mergem acolo când eram copii. Ne gândeam că este un leu în pod. Și la subsol erau mai multe camere. Trebuia să luăm lucruri din pivniță și eram destul de speriați.

Reporter: Tatăl dumneavoastră avea un magazin de antichități, iar mama realiza costumele pentru emisiuni TV. Ce rol au jucat aceste lucruri în formarea dumneavoastră ca scriitor pentru copii?

Peter Bunzl: Amândouă aceste aspecte mi-au dat alte lucruri de făcut cu ceea ce îmi inspira casa. Tata mai aducea de la magazin tot felul de obiecte. Uneori era vorba de cufere de zestre în care ne ascundeam sau pendule pe care le foloseam când ne jucam în casă. Când eram mic, mama m-a luat pe platoul de filmare, unde am văzut cum se lucra pentru serialul „Postman Pat”, care era destul de cunoscut în Marea Britanie în acel moment. Toate păpușile erau pe platoul de filmare, iar regizorul a pus o bucată de film într-un aparat de proiecție și m-a captivat.

Reporter: Cum credeți că v-a apropiat de copiii din ziua de azi faptul că ați descoperit peliculele de animație, în copilărie, pe platourile de filmare ?

Peter Bunzl: Mulți copii spun că le place cartea mea pentru că recunosc un ritm și imagini așa cum s-au obișnuit să le trăiască într-un film. Și eu concept scenele ca pe niște cadre cu o anumită succesiune, mă gândesc la ce se poate imagina în termeni vizuali. Cred că vine din formarea mea legată de film și editare video. Am vrut să ai senzația că vezi un film atunci când citești cartea. Cred că povestea pe care o spun este ceva mai alertă decât sunt de obicei operele literare.

Reporter: Ce v-a făcut să vă concentrați asupra scrisului pentru copii?

Peter Bunzl: Am scris mereu povești. Încă din copilărie scriam pentru părinți, scriam povești despre sora mea, apoi am renunțat pentru o vreme și am scris pentru film. De la scenarii pentru copii. De fapt, prima formă pe care a avut-o „Inima cu cheiță” a fost aceea de scenariu pentru un film de animație. Apoi m-am apucat să o scriu ca pe un roman doar ca să văd cum sună. Și mi-a plăcut mai mult.

Peter Bunzl a crescut într-un cartier din sudul Londrei, într-o casă construită în epoca victoriană, alături de sora sa, de tatăl său, negustor de antichități, și de mama sa, artistă. Aveau trei pisici și doi câini. Este creator de filme de animație, două dintre creațiile sale, „Yoko! Jakamoko! Toto!” și „The Secret Show” fiind câștigătoare ale premiilor BAFTA, scriitor și regizor de film.