Veronica Eșanu are 65 de ani și este unul dintre cei mai cunoscuți meșteri populari din țară.
De Ziua Iei, argeșeanca, ce locuiește în satul Leicești din comuna Coșești, poate fi găsită la manifestările de profil din mai multe zone din România, acolo unde nu merge cu mâna goală, ci cu propriile creații, fiecare dintre acestea cusute cu dragoste față de portul tradițional românesc și cu foarte multă migală.
Acesta este secretul unei ii tradițional românești: dragoste de ce e unic și românesc și foarte multă migală, susține meșterul popular.
Acasă la Veronica Eșanu e ca la un muzeu de artă, un muzeu viu acreditat de Uniunea Europeană unde iau naștere creații care mai de care mai frumoase. Veronica Eșanu nu are tapet pe pereți. Aceștia sunt decorați cu o colecție impresionantă de costume populare, o parte dintre ele propriile creații, iar altele foarte vechi, chiar de peste 200 de ani.
„Avem aici o fotă de 200 de ani. Mi-a dat-o o doamnă care mi-a spus că bunicul ei a găsit-o pe marginea Râului Doamnei. O fată de om bogat făcuse baie și se înecase. Fusese a acesteia. Ia, țesută în război și cu mărgele, are tot aproximativ 200 de ani. Aici, avem o fotă de aproximativ 100-150 de ani, lucrată cu fir gros, iar ia e din marchizet, țesătură ce nu se mai găsește în zilele noastre sau se găsește foarte greu. Este lucrată pe fire. Vă dați seama cât s-a lucrat la ea?! Sunt firele așa de mici, nu știu cum a putut cineva să lucreze așa de finuț”, a povestit Veronica Eșanu, care se mândrește să țină alături ia pe care ea însăși a cusut-o pe când era doar o copilă, pentru a merge la horă, în sat, dar și cămăși de bărbat, cu poale lungi, din zona Muscelului.
„Un meșter popular, pe lângă faptul că știe să coasă, trebuie să știe să croiască o ie, trebuie să știe să o încheie, dar și să croșeteze. La o ie eu muncesc aproximativ două săptămâni, dacă e lucrată cu ac persan. Dacă e să fie lucrată pe fire, pe muște, atunci realizarea acesteia durează în jur de trei luni. Nu poți compara o ie luată de la en-gross cu o ie lucrată manual”, spune meșterul popular.
Clienții Veronicăi Eșanu sunt de peste tot, din țară și din străinătate. Îi apreciază munca și chiar o recomandă și altora, pentru că sunt convinse că iile de la Coșești n-au moarte.
„Înainte să ajung la doamna Eșanu, am cumpărat o ie de la Curtea de Argeș. O văzusem pe doamna care le vindea că lucra la o ie și am crezut că ce am cumpărat eu e tot autentic. Am aflat ulterior că era replică, dacă pot să zic așa. Mama mi-a explicat și cum pot face diferența: modelul care este pe fața iei trebuie să se regăsească și pe spate. Apoi am căutat împreună cu colegele mele de muncă un meșter popular. Pe doamna Eșanu am găsit-o pe internet, așa am aflat și că i se spune doamna Tricolor, că pe lângă ii este renumită pentru realizarea steagului României, de diferite dimensiuni. Am venit la Coșești și am întrebat de doamna Tricolor. Cum am intrat în comună, toată lumea o știa, până și copiii. Așa am ajuns să fiu posesoarea unei ii unice, cusută de un artist popular”, a declarat Denisa Diaconescu, una dintre clientele meșterului popular de la Coșești.
Clienta a plecat fericită și la scurt timp pragul muzeului viu de la Coșești a fost trecut de alte persoane dornice să îmbrace de Ziua Iei straie tradiționale, dar și de Rebeca, o fetiță de câțiva anișori care vrea să fure meserie de la Veronica Eșanu.
Fetița s-a așezat pe pat, în dreptul unei mese pe care se aflau cutiuțe cu mii de mărgele de diferite culori și dimensiuni și a privit cu atenție: „Hai, să facem aici o vestă frumoasă! Dă-mi din mărgele verzi, cu care te joci tu. Noi aici trebuie să facem o floare frumoasă, da?!”, i-a explicat meșterul fetiței care speră ca atunci când va fi mare să poată realiza și ea asemenea minunății.
Credincioșii ortodocși sărbătoresc, sâmbătă, Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul, sărbătoare cunoscută în popor și ca Drăgaica sau Sânzienele, când a fost instituită, în 2013, și Ziua Universală a Iei, marcată de comunitățile românești din toată lumea.