Soarele are o „soră” geamănă, aflată la o distanță de 2.500 de ani-lumină de Terra
O stea considerată „sora geamănă” a Soarelui, aflată la o distanță de 2.500 de ani-lumină de Terra, a fost descoperită de curând de oamenii de știință, informează dailymail.co.uk.
Deși astronomii au descoperit peste 1.000 de exoplanete în ultimii ani, descoperirea recentă a trei planete extrem de fierbinți într-un roi stelar aflat la 2.500 de ani-lumină depărtare de Terra, i-a entuziasmat pe cercetători.
Una dintre cele trei exoplanete orbitează în jurul unei stele care este aproape identică cu Soarele nostru în ceea ce privește aproape toate caracteristicile sale.
Astronomii au folosit sistemul de telescoape HARPS din Chile, administrat de European Southern Observatory (ESO), alături de alte telescoape din lumea întreagă, pentru a descoperi cele trei planete care orbitează în jurul unor stele din roiul Messier 67 din constelația Racului.
Aceasta este prima stea „geamănă” a Soarelui descoperită într-un roi stelar și care are în jurul ei o planetă.
Astronomii știau deja că cele mai multe stele se formează din norii gazoși uriași din acele roiuri stelare. Însă până acum ei nu descoperiseră prea multe planete care orbitează în jurul stelelor aflate în roiuri stelare.
Exoplaneta descoperită recent are aproximativ o treime din masa lui Jupiter și efectuează o rotație completă în jurul stelei sale în 6,9 zile. La suprafața ei se înregistrează temperaturi mai mari decât cele dintr-un furnal.
Explaneta, alături de alte două, orbitează în jurul unor stele din roiul stelar M67, despre care oamenii de știință spun că s-a format în urmă cu 1 miliard de ani – aproximativ aceeași vârstă cu cea a Soarelui și a Terrei.
Doar câteva planete au fost descoperite orbitând în jurul unor stele similare Soarelui – precum HD 187123 și HD 86226 -, însă niciuna nu se află într-un nor stelar.
Studiul arată că stele care seamănă cu Soarele pot să dea naștere unor planete și acestea pot să apară chiar și într-un nor stelar, un spațiu considerat destul de aglomerat.
Studiul, realizat pe o perioadă de șase ani, a fost coordonat de Anna Brucalassi de la Institutul Max Planck de fizică extraterestră din localitatea germană Garching.