În plus, albinele afectate de EMF nu reușeau să răspundă la pericole într-un mod similar cu celelalte insecte din aceeași specie.
„Diminuarea capacității adaptative și a celei de învățare sunt destul de îngrijorătoare”, afirmă Sebastian Shepherd, cercetător al departamentului de entomologie din cadrul Purdue University. „Acestea au fost tocmai exemplarele cele mai vesele și mai sănătoase înainte de a fi expuse la EMF”.
Descoperirea ar putea reprezenta un indiciu care explică recentul și misteriosul declin al numărului de familii de albine înregistrat în SUA. Prin prețioasa lor activitate de polenizare, albinele generează venituri anuale în sectorul agricol nord-american de nu mai puțin de 15 miliarde de dolari.
Anul trecut, crescătorii din SUA au raportat că s-au confruntat cu cel mai mare nivel de mortalitate la familiile de albine din ultima decadă. În plus, în anii anteriori, anumite colonii pur și simplu au dispărut.
Cercetătorii sunt de părere că problema nu este generată doar de o singură cauză, ci de o paletă largă de factori de stres, cum sunt transportul pe distanțe lungi între zonele de cules sau zborul deasupra suprafețelor agricole tratate cu pesticide. În plus, și liniile de înaltă tensiune par să fie un generator de stres la albine.
„Laolaltă, toți acești factori de stres slăbesc rezistența albinelor la boli și la condițiile meteo extreme”, a adăugat Shepherd.
Albinele lui „Pavlov” de Purdue mușcau și înțepau
Noul studiu se bazează pe o lucrare aparținând aceluiași grup de cercetători, publicată în mai 2018. La acea vreme, s-a dovedit că albinele își pierdeau din capacitatea de cules atunci când erau nevoite să zboare prin câmpuri electromagnetice măsurând 100 microTesla (µT). Vorbim practic de niveluri maxime de EMF înregistrate sub liniile de înaltă tensiune. Conform aceluiași studiu, niveluri EMF chiar și de 20 µT afectau capacitatea de învățare a albinelor.
Potrivit datelor din noul studiu, albinele au fost expuse timp de 17 ore (durata petrecută în stup, incluzând aici și perioada nopții) la EMF variind între niveluri de 100 și 1.000 µT, înregistrate la aproximativ un metru de liniile de înaltă tensiune. Ulterior, insectele în cauză aveau de îndeplinit diverse teste de comportament și învățare.
Într-unul dintre aceste teste, albinele erau familiarizate cu diverse mirosuri florale. Ulterior, acestea erau supuse unui număr de cinci testări în care, pentru câteva secunde, insectele erau expuse mirosurilor, fix înainte să aibă parte de un șoc electric. Cercetătorii măsurau apoi de câte încercări era necesar, astfel încât albinele să-și scoată acul ca reacție defensivă la expunerea la mirosuri, mai degrabă decât la șocul electric.
La ambele niveluri de expunere, albinele-martor reacționau mai încet decât cele neexpuse factorilor de stres – asocierea mirosurilor cu șocurile. Doar o treime din albinele expuse au învățat să reacționeze după parcurgerea a cinci încercări. Asta în comparație cu jumătate din albinele neexpuse la șocuri electrice. Insectele „curentate” par să fi dezvoltat inclusiv un comportament agresiv față de celelalte albine – mușcături și înțepături.
În încheierea raportului, Shepherd afirmă căcă liniile de înaltă tensiune nu omoară neapărat albinele, ci că factorii fizici generați de aceste elemente ar trebuie cercetați mai în amănunt.
Deocamdată, pesticidele sunt cei mai blamați factori de mortalitate în cazul albinelor.
În anul 2006, apicultorii comerciali au început să raporteze ceea ce este cunoscut acum sub numele de tulburare de colaps de colonii, unde colonii întregi de albine mor fără nicio cauză evidentă.