Un profesor de la Universitatea Emory din SUA a realizat o cercetare ale cărei rezultate au arătat că mișcarea de eliberare sexuală din anii ”60 din SUA și Europa de vest a fost declanșată de intrarea pe piața farmaceutică a antibioticelor, relatează pravda.ru.
Istoricul Andrew Francis este de părere că odată cu apariția medicamentelor menite să trateze sifilisul, una dintre cele mai temute boli cu transmitere sexuală, oamenii s-au simțit mai puțin constrânși.
Deși a fost descoperită în 1928, penicilina a fost testată clinic abia 13 ani mai târziu, explică profesorul. Cum în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial problema răspândirii bolilor cu transmitere sexuală (BTS) devenea tot mai importantă, studiile privind tratamentul lor au fost accelerate, astfel că cercetătorii au descoperit efectele benefice ale penicilinei în cazul BTS-urilor.
Astfel, gonoreea și infecțiile cu trichomonas puteau fi vindecate doar cu ajutorul unei injecții, iar sifilisul înceta să mai fie o boală incurabilă. În acest context, numărul deceselor provocate de sifilis au scăzut cu circa 75% între anii 1947-1957, iar incidența bolii s-a diminuat cu până la 95%.
Așadar, imediat ce oamenii au aflat că penicilina este un panaceu pentru BTS-uri, a avut loc o mișcare de eliberare sexuală, explică Andrew Francis.
Fenomenul nu a durat însă foarte mult timp, spre sfârșitul anilor 1970 o „contrarevoluție sexuală” luând amploare odată cu apariția tot mai multor cazuri de SIDA (Sindromul Imunodeficienței Dobândite).
Boala a fost declarată de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arăta în 2011 că numărul deceselor provocate de această boală se ridica la 1,7 milioane de persoane în întreaga lume.
În plus, numărul persoanelor infectate cu virusul HIV este aproximat la 34 de milioane, dintre care 2,5 milioane infectate în anul 2011.