Cercetătorii de la Universitatea California din orașul american Irvine au alcătuit o hartă a bazinului fluviului Mississippi, combinând măsurătorile efectuate la sol și datele furnizate de sateliții GRACE, lansați de NASA în 2002 cu scopul de a efectua măsurători foarte precise ale gravitației terestre.
Ei au descoperit că infimele variații ale gravitației indică perfect cantitatea de umiditate captată la suprafața Terrei. Prin extensie, aceleași variații gravitaționale permit oamenilor de știință să calculeze felul în care un bazin fluvial va reacționa în cazul unor precipitații sau al unor topiri de zăpezi considerate excepționale.
Cu cât solul este mai uscat, cu atât el poate să absoarbă și să conserve apa. Dar, dacă solul este deja aproape saturat, precipitațiile se vor scurge foarte repede către bazinul fluvial și vor duce la creșterea nivelului apei.
Oamenii de știință și-au testat tehnica retroactiv, studiind inundațiile masive care au afectat în 2011 bazinul râului Missouri, cel mai mare afluent al fluviului Mississippi, cauzând o catastrofă de amploare, care se produce în medie doar o dată la 500 de ani.
Modelul cercetătorilor americani, care a funcționat doar la scară mare, permite lansarea unor alerte meteorologice despre riscul de inundații, cu 6-11 luni în avans.
Prin comparație, previziunile ce au la bază umiditatea solului sau topirea zăpezilor, măsurate de la suprafață, nu depășesc în general două luni, în timp ce previziunile meteorologice se limitează la cel mult zece zile.
Această metodă nu reprezintă totuși o soluție universală, afirmă autorii studiului, publicat în revista britanică Nature Geoscience. Metoda necesită o bună cunoaștere a utilizării terenurilor, a sistemului de irigații și a hidrografiei din zona vizată. Ea este inutilă în zonele în care zăpada și saturația solurilor au o importanță mică, precum teritoriile care se confruntă în fiecare an cu musoni.