SUPERSTIȚII DE SFÂNTUL ANDREI: noaptea strigoilor și farmecelor de dragoste

Noaptea care precedă ziua Sfântului Andrei – unul dintre apostolii lui Iisus și creștinătorul neamului românesc – este asociată în tradiția populară cu apariția strigoilor, cu farmecele de dragoste și ghicirea ursitului, fiind potrivită și pentru a afla dacă anul care vine va fi roditor.

Credincioșii îl prăznuiesc pe 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, creștinătorul neamului românesc, el fiind numit „Cel dintâi chemat”, întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodată Sărbătoare Bisericească Națională.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (nume care derivă din cuvântul grecesc Andreas, care înseamnă „viteaz” sau „bărbătesc”) apare, deopotrivă, pe 30 noiembrie în calendarul ortodox, romano-catolic, lutheran și anglican. În Scoția, însă, el figurează în ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.

Pe de altă parte, noaptea Sfântului Andrei este marcată de unele obiceiuri, tradiții, superstiții spectaculoase, de sorginte precreștină, vizând protecția atât a oamenilor, cât și a locuințelor și animalelor lor.

În noaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute și cele nevăzute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului.

„Andrei cap de iarnă” (așa cum i se spune în Bucovina) permite producerea unei îmbinări între lucrurile malefice și cele benefice, dispărând hotarul dintre ele. Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morți, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo. În această noapte, aceste spirite devin periculoase, distrugătoare, aducând calamități, boli și nefericire.

În aceste condiții, usturoiul este folosit întru apărarea gospodăriei – ușile și ferestrele casei, grajdurile, cotețele erau unse cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele sau se atârnau cununi împletite de usturoi.

Usturoiul folosit la aceste practici de apărare era de obicei „menit” cu un an înainte, tot în noaptea Sfântului Andrei. O ceremonie de „păzire” a usturoiului implica participarea fetelor și flăcăilor din sat, care petreceau, în vreme ce acesta căpăta calitățile pentru protecție.

Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va să vie ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecție față de duhurile malefice, precum și ca modalitate de a atrage un posibil partener de viață, a ursitului (după ce, în prealabil, usturoiul a fost sfințit la biserică și păstrat la icoană).

Ca mijloace de protecție față de strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăștiate în curte – pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare – și candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pune în hrană busuioc sfințit și în apă agheasmă. De asemenea, se descântă droburi de sare, care se îngroapă sub grajd, pentru a fi scoase la suprafață de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.

În noaptea Sfântului Andrei se poate prevedea cât de rodnice vor fi livezile și ogoarele. Oamenii aduc în casă crenguțe de vișin, le pun în apă și, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolțite sunt semn de bogăție.

Fetele care vor să-și afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfințit, astfel încât chipul acestuia să le apară în vis, apelează la „făcutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut, cărbuni încinși și incantații magice, sau, la miezul nopții, se uită într-un pahar cu apă „neîncepută”, așezat pe cenușă, în care lasă să cadă o verighetă sfințită. În unele zone, se crede că ursitul se poate vedea dacă fata se așază goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.

Paradoxal, în această noapte, se poate apela la duhurile rele pentru a afla identitatea unor hoți sau criminali sau locul unde s-au pierdut lucruri ori oameni. Postul vreme de trei zile, lumânările, bănuții din argint, apa sfințită, într-un cadru marcat de moarte, cimitirul satului, sunt elementele folosite în această practică ritualică ce poate fi săvârșită doar de persoane cu mintea puternică.

În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, își pot mișca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că acești oameni vor fi atacați de lupi și se vor transforma în vârcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate și cu ajutorul unor cruci confecționate din ceară de albine.

Până la Crăciun, femeile nu mai țes și nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.

Pe de altă parte, condițiile meteorologice din noaptea Sfântului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, dacă afară este senin și cald. În schimb, un cer întunecat, cu lună plină, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarnă cu troiene mari.

Ziua Sfântului Andrei marchează debutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, și se vor încheia de Bobotează, pe 6 ianuarie.