Teoria britanică care schimbă tot ce se știa despre reproducerea animalelor

Majoritatea relatărilor științifice cu privire la comportamentele sexuale din lumea animalelor și, în special, la motivațiile acestora se bazează mai degrabă pe o perspectivă evoluționistă decât pe una emoțională, se arată într-un material BBC care și-a propus să exploreze natura cauzalor care stau la baza interacțiunile sexuale ale animalelor.

Supoziția conform căreia facem sex exclusiv pentru a ne perpetua moștenirea genetică este una corectă, însă aceasta ignoră aspectele mai trecătoare, mai experimentale și mai plăcute care stau la baza multor impulsuri sociale.

În ultimul deceniu, mai multe studii au scos la iveală situații care lasă de înțeles faptul că și animalele au trăiri plăcute, după cum poate confirma oricine are o pisică spre exemplu. În 2001, o cercetare a relevat că șobolanilor de laborator le place să fie gâdilați. Ei emit un fel de râs care nu poate fi perceput de auzul uman. Mai mult, aceștia căutau activ retrăirea senzației.

Înarmați cu ipoteza că și animalele pot simți o plăcere în timpul actelor sexuale, cercetătorii s-au oprit asupra instanțelor în care animalele se împerechează deși nu sunt încă mature sau în afara sezonului de reproducere.

Maimuțele Bonobos, spre exemplu, obișnuiesc să aibă interacțiuni sexuale cu indivizi de același gen. Mai mult, femelele obișnuiesc să-i „curteze” pe masculi chiar dacă nu sunt fertile sau când au deja pui.

Leoaicele pot face sex și de 100 de ori pe zi, timp de o săptămână, cu multipli parteneri. La fel procedează și femelele leopard sau puma.

O altă metodă prin care cercetătorii au încercat să elucideze acest mister se referă la posibilitatea apariției orgasmului la animale, mai exact la femele, unde acesta nu este necesar în procesul procreerii.

Un studiu realizat prin monitorizarea 240 de împerecheri la maimuțe, mai exact la macacii japonezi, a arătat că femelele au avut un comportament specific orgasmului.

Mai mult, oamenii de știință au observat existența sexului oral în timpul împerecherilor din lumea animalelor. Acesta a fost descoperit la o specie de lilieci cu nasul mic, dar și la alte mamifere, precum urși, hiene, capre sau oi.