The Province: „Transilvania folosește povestea lui Dracula ca poartă către cultura adevărată a României”

Legenda Contelui Dracula și a legăturii sale cu Transilvania a ajuns din nou în presa străină. Kevin Willey a publicat recent un articol pe site-ul The Province în care a povestit experiența pe care el a trăit-o atunci când ne-a vizitat țara. „Transilvania folosește povestea lui Dracula ca poartă către cultura adevărată a României”, este titlul articolului lui Willey.

„Transilvania există, chiar dacă nu făcea parte din România atunci când celebrul roman al lui Bram Stoker a fost publicat pentru prima dată, în 1887. (…) Stoker, un irlandez pasionat de ocultism, nu a vizitat niciodată estul Europei. Cel mai aproape a fost în Elveția”, explică Willey. „Peisajele descrise în carte sunt cele din Zermatt, acolo unde el și-a petrecut vacanțele. Castelul despre care vorbește în roman este probabil unul din Scoția”, adaugă turistul, subliniind astfel lipsa de legătură între Dracula și Castelul Bran, spre exemplu.

Cu toate acestea, există tururi organizate special pentru turiștii străini, care alimentează legenda sângerosului conte, precizează Willey. Nu este însă decât o modalitate prin care românii îi atrag pe cei curioși să descopere și alte frumuseți ale țării. A explicat asta chiar Nicolae, bărbatul care i-a fost ghid autorului articolului citat.

„ Â« Dracula este o invenție britanică Â», mi-a spus Nicolae. «Mulțumită filmelor horror făcute de Hammer, a devenit cel mai faimos român. Dracula aduce mulți oameni în țara cea mai puțin cunoscută din Europa. Dar așa descoperă ei adevărata Românie. Tururile din Transilvania conțin deopotrivă istorie, ficțiune, fapte reale și mituri literare. Contele Dracula este cel mai bun ambasador. Noi nu sugem sângele. Dar este un mod de a exploata mitul lui Dracula”, relatează Willey.

„Unii oameni cred că adevărata noastră cultură a fost uitată în favoarea lucrurilor comerciale. Nu este adevărat. Vampirul doar aduce oamenii în România. Mai departe, e vorba de adevărații români, precum Eugene Ionesco sau George Enescu”, mai scrie autorul articolului citându-l pe cel care l-a însoțit în călătorie.