TIFFie 3 – duminică, 1 iunie

Un TIFFie este o fotografie pe care ți-o face cineva – cu aparatul sau telefonul lui sau al tău, nu contează! – € în relație cu o €œ”bucata” de festival: un afiș, un invitat, niște pași grăbiți prin ploaie, sau o strangere de mână în întunericul sălii. Este o imagine unică a zilei. O declarație.

Astăzi vă propun un TIFFie și un interviu – cu Olimpia Melinte. Dublu rol principal feminin în filmul „Canibal”. Actrița noastră a fost nominalizataƒ la premiile Goya, considerate echivalentul spaniol al premiilor Oscar, la categoria „Revelația anului”, iar pelicula lui Manuel Martin Cuenca a fost nominalizataă de Academia de Arte și Științe Cinematografice din Spania la opt categorii – „cel mai bun film”, „cea mai buna regie”, „revelația anului” (Olimpia Melinte), „cel mai bun actor in rol principal”, „cel mai bun scenariu adaptat”, „cel mai bun sunet”, „cea mai bunaƒ imagine”, „cea mai buna regie artisticaƒ”.

Ceea ce părea, la începutul filmului, un plan general neutru și larg se dovedește a fi un unghi subiectiv. O privire care nu clipește două minute. Criminalul – canibal – croitor își vânează viitoarea victimă. După o urmărire deloc americană, accidentul. Fata goală este întinsă pe o masă de piatră. Lovituri de satâr. Nu vedem, doar auzim. Filmul nu e naturalist. Dar sunetul face toți banii! Este sunetul ăla din afară României, cel pe care nu-l reușesc filmele noastre. Tare, implacabil.

Înțelegem viața pe care o duce acest croitor civilizat, retras, foarte bun în munca lui. Apare ispita – jumătate Lolita, jumătate Madonna (cântăreața, nu Maica Domnului). Românca noastră face un rol bun. Cu trăiri moderate, autentice. Într-o scenă, apoi în alta, auzim în fundal: „Canta cucu bată-l vina”. Evident, de răsuna Bucovina. (În interviu, Olimpia ne povestește despre această alegere). Mă întorc la film. Croitorul canibal ucide blonda (Olimpia în rolul 1) dar se îndrăgostește până la renunțarea la canibalism de brună (Olimpia rolul 2). E mântuit prin dragoste.