TIFFie. Jurnal de festival

E vineri, 30 mai. Plecăm la Tiff.

Nu am auzit pe nimeni care să nu vrea să fie la Cluj în timpul Festivalului, totuși, propun o listă de răspunsuri, la întrebarea ne-rostita „de ce”.

Pentru că se închid străzile. Pentru că sunt pline cinematografele.

 Pentru că suntem purtați de Umbre și de Supernove  si ne simțim Fără Limită. 

Pentru că acolo vezi în ochii actorilor din anul întâi  visul, dorința, ambiția de a se uita dinspre scenă spre spectatori….(„Ei, poate la următoarea premiera…„).

Pentru că vezi la seniorii – regizorii sau actorii mari –  ajunși la o anumită vârstă, adulmecarea din aer, mersul așezat, bucuria stăpânită. Gustarea vieții de festival cu stil, cu știință, cu experiență. 

Pentru că vom afla unde e „after-party-ul” și o să ne strecurăm. Și, odată intrați, nimic numai stă în calea unui tiffie cu Debra Winger.

Pentru că vrem să începem cu începutul și suntem gata de Philomena. Afară, în piață, vineri seară, cum cade lumina!

Pentru că e ceva în aer, sau în mâncare sau în karma de festival care ne face să plecăm la 4 dimineață din Diesel, să ne trezim după 4 ore si… fuga la Arta – ” este un documentar care se numește Distrusii ! Nu, nu e vorba de noi. Demonstrativ, o vom lua de la capăt.  Poate ne dedublam cumva si ajungem si la conferinta „Salvati marele ecran”. Daca e cu salvare, e de bine.

Pentru că suntem la Cluj, în Transilvania. Trebuie să amintim și TIFF Sibiu, și TIFF București, și TIFF itinerant, dar Clujul este esența, aici a avut loc geneza TIFF.

Și un ultim pentru că,  dacă mai trebuie: pentru că la Tiff găsim floricele cu amortizor. Din ce-or fi făcute? Sau, să fie spectatorii Tiff cei care resusesc să mănânce floricele fără să plescăie, să crănțăne, să troscaie și să foșnească? 

Hai la Tiff! Trăiască filmul!