TIFFie. Jurnal de festival – miercuri, 4 iunie

Copiii Preotului – Croația / Serbia, 2012, regia Vinko Bresan

În primul rând este simplu, frumos, jucat impecabil. Un actor principal foarte bun, foarte bine condus, un Adrien Brody balcanic

Este fără îndoială o comedie însă ridică de fapt problematica practicilor sexuale ale preoților, acoperirea acestor fapte și absurditatea ideii de confesiune și iertare. Lucrurile acestea sunt însă relevate mai spre final. 
Iată cum stau lucrurile. Într-o mică comunitate croată, pe o insulă superbă, idilica, mortalitatea atinge cote alarmante. Tânărul preot venit să preia această parohie, află în urma unei confesiuni de problema morală a €”buticarului” din port: dacă el vinde tuturor prezervative, se cheamă că omoară oameni înainte că aceștia să se nască. Împreună cu spitzer-ul, un ultranaționalist, fost luptător în …mai multe armate ale fostei Iugoslavii, pun la cale mărețul plan de a găuri toate prezervativele puse în vânzare, așa încât să dea șansa micilor „nenascuti” să fecundeze. Cu metodă, cu profesionalism, păzind secretul cu sfințenie (!) cei trei își văd planul îndeplinit. Încep să apară copii din diverse combinații care sunt de asemenea strict monitorizate. Deci: trompetistă – pirotehnist, olog – profesor, studenta  – aproape toată lumea, nebună  – nebun.

OPINIE 25 decembrie

11:15

JUSTIȚIE Soția lui Petre Daea, ex-ministru al Agriculturii, a cerut ordin de PROTECȚIE împotriva acestuia. Ce s-a întâmplat după aceea

11:03

Fără să se piardă cheia de umor, își face locul drama. Un copil e abandonat în fața casei preotului, o fata pierde sarcina, alta moare. Părintelui nostru i se iartă pe loc de către Episcop chiar  orice păcat sexual „atata timp cât nu sunt implicați copii”. Și, atâta timp cât: „lucrurile rămân între noi și clar, evident, nu mai era cazul sa pomenim, se confesează unui coleg”. Ideea de confesiune este în final demonitazata de preotul nostru aflat pe moarte.

Da, nu se poate interveni în procesul creației (sau, mai bine zis, al naturii?). Acest film este un semnal de alarmă frumos, luminos și prietenos. Trebuie văzut. Urmează TIFF București și TIFF Sibiu. Poate reușiți să ajungeți.
 

(Cezar Helmis)