TRADIȚII DE BOBOTEAZĂ. Cum să fii norocos tot anul

TRADIȚII DE BOBOTEAZĂ. Boboteaza vine imediat după sărbătorile de iarnă. Astfel, în unele zone ale țării se continuă obiceiul colindatului. Printre obiceiurile din Ajunul Bobotezei se numără „Chiralesa”, care în greacă înseamnă „Fie-ți milă, Doamne!”. Băieții și fetele merg cu preotul prin sat și vestesc sfințirea caselor. De asemenea, se spune că în ziua de Bobotează și se pot rupe farmecele și descântecele din anul trecut. 

Preoții sfințesc apele în ziua de Bobotează și se obișnuiește să arunce o cruce într-o apă (lac, mare). Mai mulți bărbați intră în apa rece și încească să aducă crucea înapoi. Despre cel care reușește să facă acest lucru se crede că va avea noroc tot anul. 

Tinerele își vor visa ursitul în noaptea de Bobotează. Acest lucru este posibil doar dacă fetele își leagă de degetul inelar un fir roșu de mătase și pun sub pernă niște busuioc. Tot despre fete se spune că dacă vor cădea pe gheață în ziua de bobotează, cu siguranță se vor mărita în anul respectiv. 

TRADIȚII DE BOBOTEAZĂ. În nordul țării, femeile se aduna în grupuri mari și merg la cineva acasă cu mâncare și băutură. După aceea cântă și joacă toată noaptea, iar dimineața ies pe stradă, luând în brațe toți bărbații care le ies în cale, amenintându-i că-i aruncă în apă. În alte zone, se obișnuiește ca femeile proaspăt căsătorite să fie udate cu apă din fântână sau dintr-un râu, ca un ritual de integrare în rândul femeilor căsătorite. 

Din bătrâni se spune că cine strănută în ajunul Bobotezei va fi norocos tot anul. 

În trecut, în unele regiuni, copiii mergeau în seara de 5 spre 6 ianuarie cu vestitul sosirii preotului cu crucea. Ei primeau în schimb mere, nuci și prăjituri. 

Despre masa din Ajunul Bobotezei se spune că trebuie să semene cu cea din Ajunul Crăciunului. Se obișnuiește ca sub fața de masă să se pună fân sau otavă. De asemenea, pe fiecare colț al mesei se așează câte o bucată de sare. Tradiția spune că pe masă se așează 12 feluri de mâncare, printre care: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, fasole albă cu colțunași cu ciuperci, borș de pește, plăcinte de post cu varză, plăcinte cu mac sau pește prăjit. 

Tot legat de masa din Ajunul Bobotezei, se spune că nu e bine să mâncăm până când nu este sfințită de preot. Mai mult, o parte dintre alimente se dă animalelor din gospodărie pentru că se crede că vor fi fertile și ferite de orice boli. 

TRADIȚII DE BOBOTEAZĂ. După liturghie, preotul și enoriașii merg la un lac, la un râu sau la un izvor, pentru slujba Sfințirii Apelor. Preotul aruncă apoi, o cruce, iar tradiția spune că cel ce reușește să o scoată din apele reci ca gheața va avea noroc tot anul.

În unele zone, se colindă, iar fetele își află ursitul în somn, dacă își pun busuioc sub pernă. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiția populară.

Tot acum, se fac prorociri de an nou.

Masa de prânz trebuie să fie la fel de bogată ca cea de Crăciun. În multe zone ale țării, se oferă acum colivă, un produs din grâu pisat sau arpacaș fierte, îndulcit cu miere sau zahăr și amestecat cu multă nucă. Astfel, sub fața de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se așază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiușele babei” (fasole albă cu colțunași umpluți cu ciuperci), borș de pește, pește prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

Nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa. „Chiralesa” provine din neo-greacă și înseamnă „Doamne, miluiește!”. Exista credința că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfințirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile și protejate de boli.

De altfel, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac și se prind farmecele și descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.

TRADIȚII DE BOBOTEAZĂ. Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul țării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva și duceau alimente și băutură. După ce serveau masa, ele cântau și jucau toată noaptea. Dimineața ieșeau pe stradă și luau pe sus bărbații care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forța la râu, amenințându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Se crede că, dacă în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

În această zi sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic cu împrumut. Tradiția mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic cu împrumut.

De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit „Udatul Ionilor”, întâlnit mai ales în Transilvania și Bucovina. În Bucovina, la porțile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceștia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtați cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezați sau purificați.

TRADIȚII DE BOBOTEAZĂ. Zeci de doljeni din Băilești își vor boteza, vineri, de Bobotează, caii și îi vor pune la întrecere, iar în Calafat, cei mai curajoși credincioși vor sări în Dunăre să recupereze crucea aruncată de preot în apele fluviului, transmite corespondentul MEDIAFAX.

În ziua Botezului Domnului, Boboteaza, când se slujește în biserică agheasma mare, creștinii din Dolj aduc acasă această apă sfințită, stropind cu ea prin casă pentru alungarea duhurilor rele. Apoi stropesc pasările și animalele pentru spor și pomii pentru rod bogat.

În unele localități din județul Dolj cum ar fi Moțăței sau Băilești localnicii aduc la biserică și caii frumos țesălați și împodobiți cu panglici și ciucuri colorați, care, după slujba din lăcașul cult, împreună cu stăpânii lor, sunt stropiți cu agheasmă de către preot.

Obiceiul este cunoscut sub numele de „Botezul Cailor”. După ce caii au fost „botezați”, este organizată câte o întrecere hipică, menită să arate care animal a fost mai bine îngrijit pe timpul anului.

În municipiul Băilești, zeci de persoane sunt așteptate să ia parte la sărbătoare. „Manifestările au loc în parcare la Sala Ada Nechita, unde au fost organizate de fiecare dată. Am luat toate măsurile. Băileștenii abia așteaptă. Fac mișcare atât ei, cât și animalele. Va fi oficiată și o slujbă religioasă, vor fi acordate și premii în bani, la fel ca anul trecut”, a declarat, pentru MEDIAFAX, primarul Costel Pistrițu.

Cu un premiu în bani, mai exact cu suma de 1.000 lei, va fi răsplătit și doljeanul care va recupera crucea aruncată de preot în Dunăre, la Calafat.

Calafetenii sunt așteptați în port, unde, după un program artistic popular și slujba tradițională susținută de un sobor de preoți, crucea va fi aruncată în apele Dunării pentru a fi recuperată de credincioși. Același obicei se practică și la Cetate, o altă localitate aflată pe malul fluviului.
Un alt obicei care se mai practică, astăzi, în satele din sudul județului Dolj este „Păzitul fântânilor”. În noaptea de 6 spre 7 ianuarie se fac focuri lângă fântânile din sat, iar localnicii petrec până dimineața.

Obiceiul păzitului fântânilor se practică în satele Poiana Mare, Desa, Negoi, Dobridor, Moțăței, Maglavit, Unirea (Risipiți), Ciupercenii Noi, Galiciuica, Caraula.

„Înainte vreme, la Păzitul fântânilor luau parte numai tinerii între 16-20 ani. Acum participă copii, tineri și bătrâni. De ceva vreme au început să participe și femeile.

TRADIȚII DE BOBOTEAZĂ. Începând din după amiaza zilei de 6 ianuarie (Boboteaza), fântânile de pe orice uliță erau împodobite cu papură, stuf, crengi, peșchire, velințe, chilimuri. Se aduceau paie, stuf, lemne pentru foc, frigări pentru petrecerea din timpul nopții păzitului; fântâna era păzită toată noaptea pentru a nu veni cineva „să spurce” apa. „Spurcatul” apei în mod simbolic cu tărâțe de grâu sau de porumb, paie, pleavă, cenușă constituia proba la care bătrânii satelor îi supuneau pe cei tineri.

Toată noaptea, lângă fântâni se făcea un foc mare, se fierbea țuică, se frigeau carnea și cârnații aduși de fiecare flăcău; acolo unde mai știa cineva să cânte se auzea câte un caval, fluier sau cimpoi, iar flăcăii încingeau hora în jurul focului și al fântânii. Acum obiceiul se mai practică dar nu mai are amploarea de altădată. Cântatul din fluier, caval sau cimpoi se mai aude rareori. Locul lui a fost luat de muzica de tot felul, dată la maximum. La fel și jocul tradițional, specific satelor din zona Dunării”, a povestiv, pentru MEDIAFAX, profesor Nicolae Dumitru, referent în cadrul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Dolj.

Cei surprinși dormind erau pedepsiți. Erau mânjiți pe față cu funingine, li se punea cenușă sau apă în buzunare, cărbuni aprinși în mână sau alte pedepse. Uneori, pentru mai multă siguranță, fântânile erau închise cu lacăte.

Dacă totuși fântâna era „spurcată”de vreun bătrân care reușea să se furișeze, tinerii trebuiau să o curețe până la „ziuă” pentru ca dimineața apa să fie curată.

În dimineața de Sfântul Ioan, pe 7 ianuarie, tinerii se împărțeau în grupuri, luau apă curată din fântânile păzite peste noapte și plecau pe ulițele satului cu „Iordănitul”.

„Cu găletușe pline cu apă luată din fântânile păzite, amestecată cu agheasmă și un smoc de busuioc, tinerii care au păzit fântânile pornesc pe la casele gospodarilor, în primul rând pe la cei care poartă numele de Ion sau Ioana, cu derivatele lui, apoi din casă în casă, toarnă de trei ori apă în mână la fiecare membru al familiei vizitate pentru a se spăla pe față. Cu smocul de busuioc îi stropesc pe toți urându-le: „ Să trăiască Sf. Ion! Să fiți sănătoși! S-aveți un an bogat! La mulți ani!”. Dacă gazda dorește, „iordănitorii” stropesc și animalele și păsările pentru spor, dar și pomii pentru rod bogat în anul care tocmai a început. Pentru aceste urări gospodarii îi răsplătesc pe „iordănitori” cu cozonac, vin, cârnați sau bani”, mai spune profesorul Nicolae Dumitru.

În comuna doljeană Ghindeni, specialiștii Centrului pentru Promovarea Culturii Tradiționale au descoperit un obicei aparte, „un iordănit singular” în zonă.

„Tineri îmbrăcați în costume populare completate cu panglici multicolore, echipați cu ciomege frumos împodobite (precum călușarii la Rusalii), însoțiți de lăutari (mai nou, dotați cu stație de amplificare instalată pe un autoturism) merg la fiecare familie care are fete de măritat. Aici sunt așteptați cu o pâine coaptă în țest sau cuptor, un cârnat și o sticlă cu vin. Se încinge o horă în curtea fetei, în care de prind toți cei de față, iar fata joacă în această horă pâinea pe care este așezat cârnatul și sticla cu vin, după care le dăruiește vătafului cetei de „iordănitori”. La finalul jocului tinerii o invită pe fată, dimpreună cu familia ei, să ia parte la hora satului ce se va desfășura în centrul comunei. După ce sunt vizitate toate fetele de măritat, „iordănitorii” fac focul pe care vor frige cârnații adunați, vor fierbe vinul și, împreună cu pâinea, le vor împărți tuturor participanților la hora satului, horă care se întinde până târziu în noapte”, potrivit specialiștilor CJCPCT Dolj.

Pe de altă parte, doljenii din Ciupercenii Noi au un alt obicei în dimineața de Sfântul Ioan – „Bradurile”. „Bradurile” sunt, de fapt, crengi de pom pe care familiile celor morți, care s-au numit Ion, Ioana, le duc dimineața devreme la cimitir, la mormintele celor pomeniți, le așează lângă crucile acestora, aprind lumânări și dau pomană în amintirea lor.

Sărbătorile de iarnă, odată cu Sfântul Ioan se încheie în majoritatea satelor și comunelor județului Dolj, mai spun reprezentanții Centrului pentru Promovarea Culturii Tradiționale, însă la Caraula și pe 8 ianuarie este sărbătoare. Atunci se practică „Mersul cu urâții”.
„Prin această localitate, „mascați” împreună cu lăutarii satului merg pe la casele oamenilor spre a alunga spiritele rele întru ferirea de rău pe întregul an a familiilor vizitate . În această zi tinerii care au păzit fântânile și au mers apoi cu Iordănitul se îmbracă în niște costume speciale iar pe cap își pun fel și fel de măști, se deghizează în așa fel încât să nu fie recunoscuți, se fac „urâți” și pleacă din casă în casă, alungând spiritele rele și speriindu-i pe cei mici, de fapt încercând să le dea o lecție de curaj, pentru că cei curajoși se lasă prinși de „urâți”, luați în brațe, încercând să ghicească cine se ascunde sub mască și, într-o veselie generală muzica începe să cânte, se întinde hora în curte, iar gazda îi cinstește cu bucate și vin, bucuroasă că a scăpat de duhurile rele”, a explicat profesorul Nicolae Dumitru, referent în cadrul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj.