Un creier vechi de 4.000 de ani, descoperit într-o stare incredibilă de conservare în Turcia

Cercetători turci au găsit o explicație pentru incredibila stare de conservare a unui creier vechi de 4.000 de ani, descoperit pe un șantier arheologic în 2010, informează publicația franceză Le Nouvel Observateur, citată de Agerpres.

Uimitoarea descoperire a fost făcută de arheologi pe situl arheologic din Seyitomer Hoyuk, în Turcia. În acest loc cu săpături arheologice și care, după cum se știa, reunește vestigii romane, grecești și frigiene din secolele II-III era noastră, echipele de cercetare au scos la suprafață corpuri mult mai vechi. Acestea din urmă datează chiar din Epoca Bronzului, în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Mai mult decât atât, în cutia craniană semideschisă a unuia dintre trupurile umane, arheologii au descoperit un creier într-o stare de conservare absolut surprinzătoare.

Nu este un lucru rar să fie găsite corpuri mumificate, precum cel al mumiei Otzi, veche de 4.500 de ani, descoperită în 1991 în ghețurile Alpilor italieni, însă este mult mai complicat să explici în ce fel, în absența frigului extrem, anumite țesuturi moi se pot conserva. Este bine cunoscut faptul că, la fel ca alte organe, creierul se descompune rapid după moarte.

Cum se poate explica conservarea unui creier timp de 4.000 de ani, în absența gheții? Oameni de știință de la mai multe universități și centre de cercetare din Turcia au dezvăluit cheia misterului, într-un articol publicat într-o revistă de biologie umană comparată.

Cele patru corpuri umane au fost exhumate din mijlocul unui strat de sedimente ce conținea numeroase bucăți de lemn calcinat, ceea ce a făcut ca echipa de cercetători să-și imagineze următorul scenariu: în urma unui cutremur de pământ, nefericiții au fost acoperiți împreună cu casa lor (regiunea de săpături se află într-o zonă tectonică foarte activă). Ulterior, resturile casei au fost devorate de flăcări. Tocmai acest mediu, fără umiditate și fără oxigen, ar fi fost favorabil unei bune conservări a trupurilor umane.

Însă, acest lucru nu este suficient pentru a explica pe deplin conservarea țesuturilor moi pe o perioadă atât de lungă. Prin urmare, oamenii de știință au găsit un alt argument, analizând chiar compoziția sedimentului și descoperind că acesta este bogat în potasiu, aluminiu, bor și magneziu, elemente chimice care intră în reacție cu acizii grași din corp, pentru a crea o substanță destul de respingătoare, denumită ‘adipocire’.

În condiții de umiditate și de temperatură adecvate, această substanță albicioasă, care seamănă cu săpunul, se formează peste tot în cadavru și contribuie la conservarea acestuia pentru o perioadă extrem de lungă. Tocmai acest lucru explică și extraordinara stare de conservare a creierului.

Desigur, acest eșantion vechi de 4.000 de ani nu este ‘decanul’ creierelor fosilizate. Cel mai vechi de la ora actuală a fost descoperit în Armenia în 2009. Acesta ar fi vechi de peste 5.000 de ani. Însă, dat fiind mult mai buna stare de conservare a celui descoperit în 2010, acesta din urmă ar putea să le dezvăluie oamenilor de știință prezența unor boli neurodegenerative, a unor tumori sau hemoragii și modul în care au evoluat respectivele maladii.