Un rinichi de șoarece creat în laborator de cercetătorii americani a fost transplantat cu succes pe un animal care suferea de deficiență renală și a început să producă urină, informează bbc.co.uk.
Tehnici similare pentru a produce anumite organe au fost deja folosite și pe pacienți umani, însă rinichiul creat de savanții americani este organul cu cea mai complicată structură ce a fost realizat până în prezent.
Autorii acestui studiu, publicat în revista Nature Medicine, spun că rinichii artificiali sunt mai puțin eficienți decât cei naturali.
Specialiștii în medicină regenerativă consideră însă că noua tehnică este foarte promițătoare.
Rinichii filtrează sângele pentru a înlătura substanțele reziduale și excesul de apă. Ei reprezintă totodată organul cu cea mai mare cerere pe piața transplanturilor, care include liste de așteptare foarte lungi.
Savanții americani de la Massachusetts General Hospital au utilizat un rinichi vechi, pe care l-au curățat de toate celulele sale, până când acesta a rămas ca o „schelă”, o structură alcătuită dintr-o rețea de proteine, cu o rețea internă de vase de sânge și tuburi de drenaj.
Cercetătorii americani au utilizat apoi în reconstrucția rinichiului celule prelevate de la pacient.
Această tehnică prezintă două avantaje majore față de tehnica actuală a transplanturilor de organe.
Noul organ este acceptat de organismul pacientului, iar acesta nu va mai fi nevoit să ia medicamente toată viața pentru a suprima reacția de respingere a transplantului, generată de sistemul imunitar.
Totodată, noua tehnică va mări numărul de organe disponibile pentru transplant. Cele mai multe organe care sunt oferite sunt respinse, însă acești rinichi ar putea fi folosiți ca „schelă” pentru construcția noilor organe.
Astfel de organe există de câțiva ani deja. În 2006, medicii au realizat o premieră, transplantând cu succes o vezică produsă din propriile celule ale pacientului.
Au urmat și alte reușite, medicii transplantând apoi o trahee creată prin aceeași tehnică.
În medicina regenerativă există patru niveluri de complexitate: structuri plate (precum pielea), tuburi (precum vasele sangvine), organe concave (vezică) și organe solide (organe precum rinichi, inimă și ficat).
Organele solide sunt cel mai greu de obținut în laborator întrucât acestea conțin multe tipuri de țesuturi.
Au fost obținute deja câteva succese în acest domeniu. Astfel, cercetătorii au obținut în laborator inimi de șoareci capabile să susțină un ritm cardiac normal, iar plămâni în mărime naturală au reușit să țină câțiva șoareci în viață, însă doar pentru scurt timp.
Rinichiul obținut în laborator de savanții americani a fost ținut timp de 12 zile într-un „cuptor” special care mimează condițiile din organismul unui șoarece. Atunci când a fost testat în laborator, producția sa de urină a fost de 23% din totalul produs de un rinichi natural.
După ce a fost transplantat, eficiența acestui rinichi a scăzut la 5%. Coordonatorul studiului, medicul Harald Ott, spune că, deși acest procent pare foarte mic, el ar putea deveni în viitor suficient de mare (10-15%) pentru a asigura supraviețuirea animalului, ajutându-l să nu mai aibă nevoie de dializă.